Mama Lena

Azi, 10 iunie, se ȋmplinesc 8 ani de când a murit bunica mea, Mama Lena...
Mă uit la poză și simt că odată cu moartea ei, nu a murit doar bunica mea, a dispărut și un colț de rai, ȋn care am fost binecuvântat să ȋmi petrec copilăria...
Din păcate atunci, când eram mic, nu am realizat că trăiam ȋn rai... Nimic din ceea ce văd ȋn fotografie nu mai este... Nici măcar NUCUL, ȋn umbra căruia TIMPUL parcă nu exista...

"Atât de mult aș vrea…
Și chiar orice aș da
Să știu unde te-ai dus
Ce faci acolo sus…

Sub ce perdea de fum
Te-ai rătăcit acum
Cât vreau din când ȋn când
Să te mai văd râzând…

Sufletului tău bun
N-am apucat să-i spun
Ce-aproape l-am simțit
Ce mult l-am prețuit…

Cui ne-ai lăsat pe noi
Sub aste grele ploi
Mai dă-ne câte-un semn
Să știm că mai suntem

La câte rugi s-au spus
Nici cerul nu-i de-ajuns
Chiar tu strigai mereu
„Să vină Dumnezeu‟…

Pe seară a venit
Și mi te-a luat grăbit
Te leagănă ușor
Pământul de sub flori…

Prieteni au sosit
Ȋn locul potrivit
La ȋncă un pahar
Să stingă focul iar

Cui ne-ai lăsat pe noi
Sub aste grele ploi
Mai dă-ne câte-un semn
Să știm că mai suntem

Când sun pe-al tău mobil
Răspunde un copil
Și-ascult din ireal
Cuvântul tău final…:

„Alo.. eu sunt un fluture,
uneori sunt frunza nucului din curtea școlii
și alteori sunt parfumul viei de toamnă
ȋn care m-am născut și-am renăscut de-atâtea ori…
am fost cândva cana din care a băut Krishna Murti
iar nu demult un greiere…
din când ȋn când răspund la telefon
și mă bucur să aud voci pe care le-am iubit…
Vreți un semn de la mine?
Eu zic că e mai bun un ȋndemn pe care mi-la dat și mie un preot,
dar din păcate a venit prea târziu pentru mine…:

Nu vă mai lăsați constrânși de nimeni și de nimic,
Nici de vremuri, nici de oameni,
Fără ură, fără regrete și resentimente,

Mergeți ȋnainte ca și cum TIMPUL n-ar exista,
Eliberați-vă de tot și de toate, cu gândul că trebuie să trăiți,
Pentru, și ȋn adevăr.
Căci doar adevărul vă va face liberi...
Și numai liberi fiind, veți putea atinge ȋn viață ...fericirea.
In rest prieteni, nu uitați că ȋn curtea școlii, sub NUC, seara, se strâng tinerii pletoși... și cântă la chitară..."

Versuri: Victor Socaciu, Nucul

Accesați, vă rog, linkul de mai jos, și dacă ochii vă vor lacrima, să știți că Duhul Sfânt v-a mângâiat și pe voi...

"Lacrimile sunt ape vii, pentru că nu sunt produse de natură, ci de simțirea sufletească a persoanei. Ele dau viață nouă celui ce le varsă. Ele sunt lacrimile unei persoane ȋn relație cu altă persoană, și ȋn relația aceasta e viața". (Părintele Dumitru Stăniloae)

Cum sa ajungi la implinire?

Te-ai intrebat vreodata cum sa ajungi la implinire?

Facand ceea ce mie imi place cel mai mult, Dumnezeu m-a ajutat sa ajung sa ma simt implinit!

Multumesc Parintelui Patriciu Vlaicu pentru minunata explicare a procesului prin care omul poate ajunge la implinire.
Amintesc doar cateva elemente, lasandu-va pe voi sa le aflati pe celelalte, urmarind inregistrarea de mai jos:
- intelege ca viata e un dar de la Dumnezeu;
- intelege ca daca toate lucrurile care tie ti se par bune si folositoare, daca sunt cu adevarat bune si folositoare, Dumnezeu abia asteapta sa le implinesca;
- implinirea nu vine de la sine, vine cu aceasta cautare a omului, in care se intalneste voia lui Dumnezeu cu vointa omului.

Sfantul Gheorghe

Aceasta icoana este una din icoanele cele mai dragi mie, deoarece:
- este o imagine simpla, dar puternica a luptei impotriva raului si a fricii reprezentate de monstru;
- calul alb este o creatura gratioasa ca lumina, ca aerul si neinfricata precum calaretul de pe ea (in contrast evident cu monstrul negru);
- lancea subtire cu cruce la varf este neindoita si pare foarte usoara in mana Sfântului Gheorghe, insemnand ca este puterea lui Dumnezeu care biruieste raul;
- chipul Sfantului Gheorghe nu arata nici o urma de manie, ura sau anxietate;
- Sfantul Gheorghe este reprezentat invesmantat intr-o mantie rosie - rosul fiind, in iconografie, culoarea traditionala pentru martiri. Sfantul Gheorghe a murit ca un martir, imparatul poruncind sa i se taie capul;
- muntii transmit un mesaj spiritual: culoarea lor este aurie, culoarea galben-aurie, dominanta in spatiul bisericesc ortodox (lumanarile, vesmintele preotesti, policandrele, sfesnicele, aureolele sfintilor), ilustreaza modul in care este perceputa si reprezentata realitatea dumnezeiasca, realitatea creasca, realitatea Imparatiei lui Dumnezeu;
- ma face sa ma gandesc si la bunicul meu, Gheorghe (1919-1981), pe care as fi vrut sa il cunosc personal, precum si la colegul meu de banca din liceu Marius Gheorghe Covaci (1976-1998)...

Cunoscand supliciile la care a fost supus Mucenicul Gheorghe (slujitorii imparatului Diocletian batandu-l fie cu sulita, fie la talpi, presandu-i pietre mari pe piept, tragandu-l pe roata, aruncandu-l in groapa cu var sau punandu-l sa alerge cu incaltaminte ce aveau cuiele scoase catre talpa), dar si minunile facute de Sfantul Gheorghe (amintesc doar ca in timpul intemnitarii sale, a inviat un mort, fapt ce a intors-o la credinta pe insasi sotia lui Diocletian, imparateasa Alexandra), atunci cand cinstesc aceasta icoana cu sarutare si cu inchinaciune respectuoasa, simt ca mentin vie legatura mea atat cu persoana reprezentata in icoana, Sfantul Gheorghe, dar si cu bunicul si colegul meu de banca.

La multi ani tuturor celor care poarta numele Sfantului Gheorghe!

Cum am slăbit 8 kg ȋn șase luni

Ca urmare a unei provocări primite de la prietenul meu, Sebastian Butcovan, am conceput un program de exerciții fizice, având drept obiectiv imediat să dau jos câteva kilograme.  

Cu timpul, ȋnsă, am observat că rezultatul pe termen lung al acestui program este, de fapt, crearea unei stări de bine:

  

1. Nu lăsa pe mâine, ce poți face astăzi! 

2. Ridică-te de pe canapea și fă zilnic, ȋn camera ta, cel puțin aceste exerciții pentru trup și suflet:

• Abdomene: ȋntinde-te pe spate, cu genunchii ȋndoiți, tălpile pe podea și partea inferioară a spatelui presată pe podea. Mâinile le poți, de exemplu, ține ȋn formă de X pe piept. Ridică-te ȋncet, expirând, până la aproximativ 45 grade, folosind doar mușchii abdominali. Apoi inspiri  și revii ȋn poziția inițială;

• Genuflexiuni (squat): depărtează picioarele, la lățimea umerilor. Apoi,  ȋndoaie picioarele, ȋmpingând fundul ȋn spate. Ȋn timpul exercițiului păstrează spatele drept, privirea ȋn față și călcâiele la sol. Expiră când te ridici;

• Flotări: sprijină-te pe palme și genunchi (sau vârfurile picioarelor), ține corpul ȋntins ȋn linie dreaptă. Apoi, ȋn timp ce inspiri, flexează brațele și adu pieptul până aproape de sol. Revino ȋn poziția inițială, expirând;

• Metanii, care sunt singurul mod de rugăciune care implică un efort fizic din partea credinciosului, fiind ȋn același timp un mod de ȋnfrângere a comodității și a lenei, dar mai ales de curățire a sufletului: ȋncepe metania (sau ȋnchinăciunea) ȋnsemnându-te cu semnul Sfintei Cruci. Apoi, apleacă-te atingând cu mâna dreaptă pământul (sau cât poți), fără a ȋndoi genunchii. Ȋn timp ce te apleci, inspiră adânc și rostește ȋn gând “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”. Ȋn final, ȋn timp ce te ȋndrepți, expiră și rostește “miluiește-mă pe mine, păcătosul (păcătoasa)”. Această rugăciune este cunoscută sub numele de Rugăciunea inimii.  

     Nu le număra! Fă câte dorești (uneori mai multe, alteori mai puține), fără grabă, concentrându-te pe respirație. Toate să le faci cu bucurie! 

     Dacă abdomenele, genuflexiunile și flotările sunt pentru folosul trupului, metaniile se fac pentru folosul sufletesc, pentru Dumnezeu. 

3.    Hidratează-te, nu pentru a-ți astâmpăra setea sau pofta, ci pentru a “hrăni” creierul și restul trupului. Nu exagera niciodată cu alcoolul;

     4.  Mănâncă orice vrei, dar cu măsură. Ține cont de faptul că toate sunt bune, dar nu toate sunt de folos. Mănâncă carne ȋn cantități moderate, dar nu zilnic.

     5.  Plimbă-te sau aleargă ȋn parc cel puțin de două ori pe săptămână.

Fii statornic(ă) și gândește-te mereu la motivația ta.

TriChallenge Mamaia 2019

Ce bine si placut este cand fratii alearga impreuna!

Dupa experienta de anul trecut, cand prietenul meu Mugur a alergat cu o tura mai putin, fiind astfel descalificat la primul sau triatlon, anul acesta motivatia lui principala era de a termina cu bine proba olimpica (1500 m inot, 40 km ciclism si 10 km alergare). Totodata, era evident ca urma sa ne "luptam" si unul cu altul!

Stiam ca a facut progrese atat la proba de inot, cat si la alergare, toate acestea pe langa antrenamentele la ciclism, proba lui preferata.

Strategia mea a fost urmatoarea: sa ies inaintea lui din apa, sa incerc sa merg cat mai bine pe bicicleta, astfel incat sa ma ajunga cat mai tarziu, iar in cazul in care ma depaseste, sa il prind eu la alergare si apoi sa ajungem impreuna la sosire.

Inotul in mare, cu valuri, este o reala provocare. La intrarea in apa am simtit ca mi se taie respiratia astfel ca am fost nevoit sa inot primii 200 metri mai mult in stilul bras... Ulterior am aflat ca si Mugur a avut aceleasi trairi, fiind nevoit chiar sa se opreasca si sa se tina cateva minute de barca de salvare. S-a gandit chiar si sa abandoneze, insa a reusit sa se linisteasca si sa continue proba de inot (1500 m), pe care a terminat-o in 45 minute, in timp ce eu am terminat-o in 39 minute.

Stiind ca Mugur este un ciclist mai bun decat mine, singura mea sansa era de a reusi sa stau in plasa unui ciclist aflat cu o tura inaintea mea. Nici nu am intrat bine pe traseu si vad trecand pe langa mine pe un alt ciclist. Nu am stat pe ganduri, am marit viteza si m-am pozitionat in spatele lui, unde, fiind foarte multumit de viteza cu care mergeam, am stat timp de sase ture, adica pana in momentul in care el si-a terminat cele sapte ture. Multumiri, Klimenko Vladimir! (uitandu-ma ulterior in clasament, am aflat ca Vladimir a terminat pe locul 17 la general si pe locul 1 la categoria +60 ani!)

Desigur ca din cand in cand urmaream pe contrasens sa vad ce face Mugur: il vedeam cum se apropie usor-usor de mine! Trebuie sa subliniez faptul ca el a mers mult timp impreuna cu Razvan Ene, care era cu doua ture inaintea lui si a terminat triatlonul pe locul 2 la general!

Pedaland cu aproximativ un minut mai repede decat mine pe fiecare tura, Mugur a recuperat cele sase minute si m-a ajuns in tranzitia ciclism-alergare. Astfel am intrat impreuna in ultima proba, pe care a parcurs-o umar langa umar, pana la linia de sosire. Dat fiind faptul ca el a simtit cateva dureri la gambe, am alergat usor, am povestit si dupa ce si-a revenit, am pastrat acelasi ritm si ne-am bucurat cu adevarat de cursa!

Dupa terminarea cursei am mers la hotel unde am stat pe balcon si am urmarit proba de ciclism din cadrul Cupei europene de triatlon, organizata exemplar de catre Smartatletic!

Deja asteptam cu nerabdare editia de anul viitor!

Transfier 2019

Transfier este mai mult decat un concurs de triatlon. 

Este o lupta crancena si continua cu sine!

In cateva cuvinte, editia din acest an poate fi descrisa asa:

• Linistea - avand in vedere locul desfasurarii (lacul Vidraru si Transfagarasan, cu traficul auto inchis) numarul spectatorilor este, din pacate, foarte redus
• Rabdarea - pentru a parcurge intregul traseu, cu diferente mari de nivel, mi-am spus de nenumarate ori in gand: "Rabdare, rabdare, rabdare"
• Ursii - situatia ursilor din zona Transfagarasanului este o reala problema. Mentionez doar un exemplu: la proba de ciclism am ajuns, in urcare, din urma un alt participant si ajungand aproape de el am tusit, iar reactia lui spontana a fost "Am crezut ca e un urs!" Dupa terminarea concursului insa, fiind deja in masina, pe traseul de alergare am vazut un urs pe marginea drumului!  

Multumiri organizatorilor si felicitari tuturor participantilor!

Multumiri speciale celui pe care Dumnezeu mi l-a scos in cale si m-a ajutat cu o cheie imbus, cu ajutorul careia am strans cele patru suruburi cu care este fixat ghidonul! La coborare, probabil ca de la trepidatii, acestea au inceput sa se desurubeze... Este drept ca nici eu nu le-am verificat inainte de concurs!

Cu Razvan Ene si Beres Hunor

 

Din privirea mea se citeste clar ce gandeam: 

"Ursul? Nu, fotograful (Radu Cristi) in masina!" :)

Maraton Piatra Craiului 2018

Mai sunt doua ore pana la Startul celei de-a 13-a editii a Maratonului Piatra Craiului. Singura mea preocupare este sa verific temperatura zilei si sa imi aleg echipamentul. Decid sa alerg in pantalon lung, cu tricoul MPC 2012, foarte drag mie, si deasupra tricoul cu maneca lunga MPC 2014 pe care, atunci cand ma voi incalzi, il voi lega in jurul braului. Pun in camelback 500 ml de isotonic, doua geluri si doua batoane Sponser, telefonul, caciula si manusile. Deasupra prind bine geaca de ploaie si ma rog lui Dumnezeu sa nu fie nevoie sa o folosesc!

Ajung impreuna cu Mugur si fratele lui, Ramon, la linia de start si in timp ce facem cateva poze ne provocam reciproc:

Ei participa astazi pentru prima data la Maratonul Piatra Craiului! Au mai alergat la Cindrel in Alergare si mi-au fost alaturi de mai multe ori in organizarea Cozia Mountain Run, asumandu-si sarcina de inchizatori pe traseu. Le propun sa alergam impreuna pana la Plaiul Foii pentru a ne incadra in timpul limita de 6 ore si 30 minute, iar acolo sa debuteze, daca va fi cazul, competitia dintre noi. Trecem cu bine de verificarea echipamentului obligatoriu si inaintam cat mai in fata in zona de start. La cativa pasi in spatele nostru il vad pe dl. Cristian Chiurlea, discutand cu dl. Stan Turcu, ambii participanti la categoria +70 ani. L-am cunoscut pe dl. Chiurlea in anul 2007, la a doua editie a Maratonului Piatra Craiului.

 
Am urcat atunci impreuna pana la refugiul Diana. Mai bine spus, dumnealui era in fata mea si eu incercam sa tin ritmul in care urca. De atunci dl. Chiurlea a ramas pentru mine un model de urmat, motiv pentru care bucuria revederii la un nou concurs este foarte mare.

Startul la MPC are un farmec aparte. Chemarea in fata a celor care au avut in trecut rezultate remarcabile pe acest traseu este cu adevarat inspirationala. Chiar inainte de start, Mugur si Ramon imi spun ca vor alerga ceva mai repede in primii kilometri pentru a se pozitiona cat mai in fata in momentul in care va incepe urcarea in sir indian de dupa Fantana lui Botorog. Eu aleg sa pornesc intr-un ritm mai scazut, indeosebi pentru faptul ca nu am facut nicio incalzire inainte de start. Ne mai uitam o data pe timpii mei intermediari de la editiile anterioare si imi propun sa ajung in cel mult 5 ore la Plaiul Foii.

Pornesc asadar singur, inconjurat insa de apoape 1.000 de alergatori. Vremea superba ma face sa admir parca mai mult decat in alti ani coloritul padurii in timp ce urcam inspre satul Magura, sirul indian format pe poteca marginita de garduri de lemn obligandu-ma sa adaptez ritmul  de urcare la persoana din fata. Alerg usor pe portiunile plate si in coborare si merg destul de sustinut in portiunile in urcare pe drumul forestier.

Foto Viorel Micu

Opresc putin la punctul de alimentare La Table si ma amuza bannerul pe care scria distanta pana la urmatoarele puncte pe traseu, ultimul punct fiind Chamonix si nu Zarnesti, dupa cum ma asteptam. 

Dupa Refugiul Grind beau un gel pentru a urca fara probleme pana in Saua Funduri. Sunt atent la coborare si inainte de portiunea in care organizatorii au pus cateva corzi pentru a evita evenimente neplacute, se formeaza un blocaj, prilej cu care mananc primul baton. Intru in vorba cu alti participanti si apreciez faptul ca toti cei prezenti respecta coada formata si asteapta in liniste sa le vina randul sa treaca cu bine de zona periculoasa.

In zona Marelui Grohotis am cateva probleme datorate aderentei scazute pe pamantul inghetat. Betele imi sunt insa de un real folos. Ma uit la ceas si vad ca au trecut deja 4 ore de la start si ma gandesc cum au trecut pe aici primii participanti care au terminat deja cursa?

Ma bucur sa vad ca ajung dupa 5 ore de la start la punctul de alimentare de la Plaiul Foii si resimt pentru prima data lipsa antrenamentului specific. Simt cum nu mai am energie si decid sa fac o pauza de 30 minute. Mananc supa calda, branza, struguri, pere in timp ce stau pe banca si ma las incalzit de razele soarelui. Ma gandesc la Mugur si Ramon, pe care speram sa ii ajung pana la Plaiul Foii.

Il intalnesc insa pe Alexandru si decidem sa continuam impreuna, fara nicio graba. Cand sa plec ma striga Ramon, care tocmai a ajuns in Plaiul Foii. Nu inteleg cand l-am depasit! Fascinat probabil de frumusetea peisajului si atent la fiecare pas al meu, am trecut pe langa el fara a-mi da sema. Ii spun ca noi mergem incet si ca sigur ne prinde din urma. Nu mai alergam deloc. Povestim si cand incepem urcarea spre Diana ajungem la concluzia ca daca organizatorii ar fi pus acolo cateva hamace de-a lungul traseului, cu siguranta ne-am fi asezat in ele. Incepem sa fim depasiti de tot mai multi participanti, iar in momentul in care ne ajunge din urma si Ramon, decid sa grabesc putin pasul si sa evit dialogul pentru a nu-mi consuma si energia ramasa. Stiu ca in ritmul meu urcarea pana la refugiu dureaza circa 60 minute. Ma uit numai la cativa metri in fata si evit sa imi ridic privirea in sus pentru a nu ma demoraliza. Urcarea spre Diana este cu adevarat interminabila! 

Trec in alergare de Coltul Chiliilor, multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta zi minunata, iar cand imi apare in fata imaginea orasului Zarnesti, opresc si culeg cateva branduse pentru fetita mea.

Foto Maria Lucretia Mada

Timpul de 8 ore reflecta foarte bine nivelul meu de pregatire. Mi-a placut mult ca Mugur, care a terminat inaintea mea, m-a asteptat  pentru a alerga cu mine ultimii metri ai cursei. Ma gandesc de ce nu l-am asteptat si pe Ramon sa ajungem impreuna la sosire, dar ma simt epuizat si caut un loc unde sa ma asez.  Ma bucura discutia cu Cosmin, care imi impartaseste din nou dorinta lui de a fi voluntar si in 2019 la Cozia Mountain Run.

Ne indreptam spre sala de sport a Liceului Teoretic Mitropolit I. Metianu din Zarnesti unde ne bucuram nu doar de pastele oferite, ci si de ceaiul cald, de menta. Admiram fotografiile de la editiile precedente si sunt incantat sa ma regasesc si eu in cateva dintre ele. 

In prima parte a festivitatii de premiere sunt prezentate cursele din Circuitul Carpatilor la Alergare Montana. Ma bucur sa vad dezvoltarea alergarii montane in Romania, stiind bine ca aceasta a luat nastere odata cu Maratonul Piatra Craiului, in anul 2006, cand au fost la start doar 45 de participanti. Unii dintre acestia au preluat spiritul MPC si l-au dus in alte zone ale tarii, organizandu-se astfel noi competitii de alergare montana, incluse azi in Circuitul Carpatilor.  

Momentul acordarii titlurilor de CarpathianMan a fost, din punctul meu de vedere, cel mai emotionant si mai profund moment al serii. Cuvintele spuse de Lucian despre Nusu Ion, dar si imaginile proiectate m-au facut sa imi curga cateva lacrimi. Dumnezeu sa-l odihneasca!

Premierea castigatorilor este la Maratonul Piatra Craiului una de suflet. Faptul ca alaturi de castigatorii la fiecare categorie de varsta au fost invitati pentru poza de grup si ceilalti participanti la categoria respectiva, evidentiaza fara doar si poate aprecierea organizatorilor pentru fiecare participant in parte, indiferent de rezultatul obtinut.

Medalia de finisher, avand inscriptionat textul "100 Romania" si legat de panglica steagul tricolor, ma duce cu gandul la Centenarul Marii Uniri. Foarte frumos.

Felicitari tuturor participantilor si multumiri organizatorilor si voluntarilor! 

PS: Ascultand in ziua urmatoare cuvintele parintelui profesor Daniel Benga despre moarte si lacrimi, ma gandesc din nou la momentul evocarii lui Nusu, dar si la lacrimile mele si ale celor din jurul meu: