sâmbătă, 29 septembrie 2018

Goana dupa sanatate. Alerg si ajut un copil

29.09.2018, editia a II-a, Parcul IOR
Proba 10 km
Locul 1 atat in Clasamentul general, cat si la categoria Masculin 35+ ani
Timp: 46:30

Concursul s-a desfasurat pe traseul Crosul pentru Viata

Proiectul „Ajut un copil” a fost demarat in anul 2014 de catre Parintele Andrei Dragan, preot paroh in Nefliu, Magurele, dupa fericita intamplare de a fi adoptat trei copii minunati. Dupa spusele dumnealui, s-a gandit ca de la trei copii ar putea adopta 20, metaforic vorbind, astfel, cu ajutorul finantarilor asigurate de Consiliului Local Magurele si cu suportul viceprimarului de atunci si actualul primar, domnul Narcis Constantin, a pus bazele constructiei viitorului Asezamant Socio-Educational Sf. Mucenita Filofteia.
Asezamantul va gazdui permanent 20 de copii fara familii, oferindu-le sanse reale de educare si dezvoltare armonioasa, implicit de integrare mai facila in societatea romaneasca.
Mai multe detalii: https://www.ajutuncopil.ro

duminică, 16 septembrie 2018

TriChallenge Mamaia 2018 – Cand detaliile fac diferenta

Au trecut deja 10 ani de TriChallenge, 23 ani de cand particip la concursuri de triatlon si 6 ani de cand sunt implicat in organizarea de evenimente sportive. In acest interval de timp am urmarit indeaproape evolutia triatlonului in Romania, de la un grup de cel mult 50 de persoane care participau la concursurile organizate in anii ’90, pana la concursuri cu peste 1.000 de participanti, anul acesta. O contributie esentiala in cresterea triatlonului in tara noastra a avut-o, fara doar si poate, TriChallenge Mamaia! Felicitari!


Cu gandul de a ma bucura de eveniment, m-am inscris la Proba Sprint (750 m inot, 20 km ciclism si 5 km alergare). Mai mult, cu trei saptamani inainte de start, vorbesc la telefon cu prietenul meu din copilarie, Mugur Vusmuc, si il intreb daca nu ar vrea sa participe si el la un concurs de triatlon? Mugur a fost de multe ori prezent la concursurile de triatlon la care am participat eu, insa mereu in calitate de sustinator. 

TriChallenge 2010
Atingand la un moment dat greutatea de 104 kg  (in urma cu 5 ani) a decis sa slabeasca facand indeosebi antrenamente de ciclism si fiind atent la alimentatie. A progresat foarte mult, astfel incat anul trecut, cand am urcat impreuna din Sibiu pana in Paltinis, am simtit ca este un ciclist mai bun decat mine. Anul acesta a inceput sa alerge, indeosebi de la serviciu pana acasa. Fiind constient de faptul ca inotul va fi marea provocare, s-a inscris la concurs si am stabilit ca fiecare va merge in ritmul propriu, insa pe parcursul probei de alergare ne vom astepta unul pe celalalt astfel incat sa trecem impreuna linia de sosire.

Vineri dupa-amiaza ajungem impreuna in Mamaia si ne ridicam pachetele de start. Cu privirea indreptata mai mult inspre copiii nostri, discutam despre concursul de a doua zi, studiem traseul si zona de tranzitie. Indeosebi pentru cei care participa la primul lor triatlon, intelegerea fluxului din zona de tranzitiei este o provocare! Pe unde intram in tranzitie? Pe unde iesim? Unde urcam pe bicicleta? Unde coboram de pe ea? Vezi sa nu uiti sa iti inchizi bine casca! Ai grija sa nu pornesti la alergare cu casca pe cap! Hai sa vedem cum ne aranjam lucrurile langa bicicleta, astfel incat sa facem o tranzitie cat mai rapida, etc, etc.

In ziua cursei pornim abia la ora 7:50 din Eforie Nord. Trezitul copiilor si impachetarea bagajelor a durat mai mult decat am planificat… Ajungem la 8:25 in Mamaia, cautam un loc de parcare si intram in zona de depozitare a bicicletelor cu cateva minute inainte de inchiderea zonei de tranzitie (8:45). Merg sa vad cum si-a aranjat lucrurile langa bicicleta si ii repozitionez casca, numarul de start si gelurile. Fiecare detaliu conteaza! Nu vrem sa pierdem secunde! Imi spune ca de ce nu erau bine puse gelurile, ca doar le va vedea in papucii de alergare si le va lua cand va pleca in proba de ciclism. Ii explic ca acum le vezi pentru ca esti relaxat, insa dupa ce iesi din apa, nu le vei mai vedea. Am aflat ulterior ca, desi le-am pus in papucii de ciclism, le-a uitat in tranzitie!


Startul in alergare de pe plaja este cu adevarat impresionat. Suntem peste 250 de persoane, atat de la Sprint Individual, cat si de la Sprint Stafete. Totodata, in primul rand la linia de start, se pozitioneaza participantii la Sprint – Campionatul national. Amatori si profesionisti (mai precis, membrii diferitelor cluburi sportive) pornim impreuna.

Pentru a evita aglomeratia din apa, stam cat mai in lateral. Apa marii este linistita. Valurile sunt aproape inexistente, iar temperatura apei este foarte placuta. In timp ce inot, ma gandesc mereu la Mugur, care inoata numai pe spate. Nu sunt un inotator bun, insa ma bucur ca parcurg intreaga distanta in stilul craul. Ies din apa in 22 minute si 7 secunde, aproape dublu fata de cei mai rapizi inotatori! Mugur iese din apa in 25 minute si 40 secunde. Bravo Mugur!

La proba de ciclism este permis, incepand cu acest an, mersul la plasa, adica in spatele sau in lateralul cuiva pentru a te feri de vant. Conform specialistilor ( vezi https://smartatletic.ro/triatlon/limbajulspecificintriatlon), mersul la plasa usureaza pedalarea cu pana la 30%. Stiind acest detaliu, pornesc in prima tura de ciclism cu gandul de a incerca sa intru in plasa sportivilor mai buni decat mine, si care sunt deja la doua tura. Sunt putin derutat de faptul ca inca de la inceput trec repede de mai multi ciclisti, insa realizez ca ei sunt participantii la Supersprint. Dupa cel mult 500 m sunt depasit de o tanara fata, Andreea Balan. Cresc ritmul, insa nu intru in plasa ei si o vad cum se indeparteaza. Simt o retinere de a merge in plasa unei fete… Dar iata ca sunt depasit de doi baieti. Accelerez si reusesc sa ma apropii de ei. Este prima data cand merg la plasa, in trena cuiva. Simt cu adevarat efectul mersului la plasa. Pedalez cu efort mult mai redus, dar viteza este mai mare. O ajungem si o depasim pe Andreea Balan. Conform regulamentului, fetele nu au voie sa mearga in plasa baietilor. Ea pedaleaza in ritmul ei, insa spatiul nu este destul de larg si astfel este imposibil sa se indeparteze prea mult de noi. Cu toate acestea, Andreea isi vede de cursa ei si nu intra in plasa noastra.

La intoarcerile in punct fix, observ in spatele nostru, la mica distanta un pluton mai numeros, unde ii remarc pe Radu Marga si Vald Balac, doi triatlonisti foarte buni, aflati desigur cu un tur in fata mea. Parcurg primele doua ture stand la plasa. A treia tura intru si eu la trena, dar nu dureaza mult pana cand sunt depasit de un ciclist prin dreapta si de Marga, prin stanga. Sunt putin derutat (indeosebi de faptul ca nu ma asteptam ca cineva sa depaseasca prin dreapta) si ma vad nevoit sa accelerez pentru a nu pierde plutonul. Reusesc sa raman in plasa lor intregul tur al treilea, iar in al patrulea raman din nou in plasa celor doi ciclisti cu care am parcurs primul tur. In tot acest timp, ma uit in anumite zone si dupa Mugur, pe care il vad pedaland mereu singur sau avand in spate alti ciclisti. Conform rezultatelor afisate, eu am parcus (mergand la plasa) cei 20 km in 42 minute si 2 secunde, iar Mugur (pedaland singur) in 40 minute si 14 secunde. Felicitari Mugur!

Ajungand in zona de tranzitie observ ca Mugur este foarte aproape de mine. Pornesc in alergare in ritmul meu si sper sa fiu ajuns de el cat mai curand. La intoarcerile in punct fix vad ca distanta dintre noi se reduce. Termin prima tura, fac dreapta spre zona de sosire, trec de linia de cronometrare si fac stanga pentru a reintra in traseul din prima tura. Ajung la punctul de hidratare si opresc pentru a-mi astepta prietenul. Beau un pahar cu apa si vad ca Mugur nu mai ajunge! Doar era la cateva secunde in spatele meu! Trec doi alergatori si inteleg ca s-a intamplat ceva. Oare nu s-a simtit bine si s-a oprit dupa prima tura? Poate totusi vine mai incet. Incep sa alerg cu gandul de a fi mai atent dupa prima intoarcere. Insa Mugur nu mai apare. Este clar ca s-a oprit. Accelerez cu gandul de a ajunge la sosire cat mai repede. Termin si tura a doua, intru in linia dreapta spre sosire si deodata apare Mugur din randul spectatorilor. Il intreb ingrijorat ce s-a intamplat? Cum simte? Imi spune ca nu stia ca trebuia sa faca doua ture la alergare si ca a alergat direct spre sosire. Acolo, m-a cautat cu privirea, neintelegand de ce nu l-am asteptat. Ii spun sa alergam totusi impreuna spre linia de sosire! Din stanga apare Ana-Maria, sotia mea, impreuna cu Iosephina si Anastasia. Le luam pe fete si alergam toti patru ultimii metri! Bucuria noastra este insa redusa. Sigur ca el este dezamagit, insa analizand impreuna timpii de la inot, ciclism si prima tura de alergare, concluzionam ca rezultatul lui, la prima participare la un triatlon, este exceptional! Desigur, cu un detaliu: Mugur a intrat in comunitatea triatlonistilor cu un DNF (Abandon/did not finish).

Bun venit, prietene drag!



PS: deoarece mi-a placut foarte mult, redau mai jos mesajul primit inainte de start de la Vlad Stoica, Presedintele smartatletic, organizatorul TriChallenge:
Impreuna, am pus bazele unei comunitati in care s-au legat destine, s-au format prietenii si povesti de dragoste si, nu in ultimul rand, performante incredibile, afaceri, cluburi sportive si chiar si o federatie de profil.
Este foarte important sa fim uniti, sa ne respectam si sa contribuim pozitiv, in frumoasa noastra comunitate. Putem sa fim un exemplu pentru societatea noastra, in care sa fii unit si solidar nu mai este o normalitate.
Va indemn la prietenie, respect si fairplay, si nu la rautati, mandrie, orgolii si competitie inutila. Acestea din urma nu fac decat sa scada valoarea grupului nostru.
Singura competitie trebuie sa fie cu sinele, cel de ieri.
Acestia sunt doar primii 10 ani, acesta este doar inceputul. Depinde numai de noi sa dezvoltam, in continuare, fiecare cum poate, acest sport si aceasta comunitate.”