duminică, 16 septembrie 2018

TriChallenge Mamaia 2018 – Cand detaliile fac diferenta

Au trecut deja 10 ani de TriChallenge, 23 ani de cand particip la concursuri de triatlon si 6 ani de cand sunt implicat in organizarea de evenimente sportive. In acest interval de timp am urmarit indeaproape evolutia triatlonului in Romania, de la un grup de cel mult 50 de persoane care participau la concursurile organizate in anii ’90, pana la concursuri cu peste 1.000 de participanti, anul acesta. O contributie esentiala in cresterea triatlonului in tara noastra a avut-o, fara doar si poate, TriChallenge Mamaia! Felicitari!


Cu gandul de a ma bucura de eveniment, m-am inscris la Proba Sprint (750 m inot, 20 km ciclism si 5 km alergare). Mai mult, cu trei saptamani inainte de start, vorbesc la telefon cu prietenul meu din copilarie, Mugur Vusmuc, si il intreb daca nu ar vrea sa participe si el la un concurs de triatlon? Mugur a fost de multe ori prezent la concursurile de triatlon la care am participat eu, insa mereu in calitate de sustinator. 

TriChallenge 2010
Atingand la un moment dat greutatea de 104 kg  (in urma cu 5 ani) a decis sa slabeasca facand indeosebi antrenamente de ciclism si fiind atent la alimentatie. A progresat foarte mult, astfel incat anul trecut, cand am urcat impreuna din Sibiu pana in Paltinis, am simtit ca este un ciclist mai bun decat mine. Anul acesta a inceput sa alerge, indeosebi de la serviciu pana acasa. Fiind constient de faptul ca inotul va fi marea provocare, s-a inscris la concurs si am stabilit ca fiecare va merge in ritmul propriu, insa pe parcursul probei de alergare ne vom astepta unul pe celalalt astfel incat sa trecem impreuna linia de sosire.

Vineri dupa-amiaza ajungem impreuna in Mamaia si ne ridicam pachetele de start. Cu privirea indreptata mai mult inspre copiii nostri, discutam despre concursul de a doua zi, studiem traseul si zona de tranzitie. Indeosebi pentru cei care participa la primul lor triatlon, intelegerea fluxului din zona de tranzitiei este o provocare! Pe unde intram in tranzitie? Pe unde iesim? Unde urcam pe bicicleta? Unde coboram de pe ea? Vezi sa nu uiti sa iti inchizi bine casca! Ai grija sa nu pornesti la alergare cu casca pe cap! Hai sa vedem cum ne aranjam lucrurile langa bicicleta, astfel incat sa facem o tranzitie cat mai rapida, etc, etc.

In ziua cursei pornim abia la ora 7:50 din Eforie Nord. Trezitul copiilor si impachetarea bagajelor a durat mai mult decat am planificat… Ajungem la 8:25 in Mamaia, cautam un loc de parcare si intram in zona de depozitare a bicicletelor cu cateva minute inainte de inchiderea zonei de tranzitie (8:45). Merg sa vad cum si-a aranjat lucrurile langa bicicleta si ii repozitionez casca, numarul de start si gelurile. Fiecare detaliu conteaza! Nu vrem sa pierdem secunde! Imi spune ca de ce nu erau bine puse gelurile, ca doar le va vedea in papucii de alergare si le va lua cand va pleca in proba de ciclism. Ii explic ca acum le vezi pentru ca esti relaxat, insa dupa ce iesi din apa, nu le vei mai vedea. Am aflat ulterior ca, desi le-am pus in papucii de ciclism, le-a uitat in tranzitie!


Startul in alergare de pe plaja este cu adevarat impresionat. Suntem peste 250 de persoane, atat de la Sprint Individual, cat si de la Sprint Stafete. Totodata, in primul rand la linia de start, se pozitioneaza participantii la Sprint – Campionatul national. Amatori si profesionisti (mai precis, membrii diferitelor cluburi sportive) pornim impreuna.

Pentru a evita aglomeratia din apa, stam cat mai in lateral. Apa marii este linistita. Valurile sunt aproape inexistente, iar temperatura apei este foarte placuta. In timp ce inot, ma gandesc mereu la Mugur, care inoata numai pe spate. Nu sunt un inotator bun, insa ma bucur ca parcurg intreaga distanta in stilul craul. Ies din apa in 22 minute si 7 secunde, aproape dublu fata de cei mai rapizi inotatori! Mugur iese din apa in 25 minute si 40 secunde. Bravo Mugur!

La proba de ciclism este permis, incepand cu acest an, mersul la plasa, adica in spatele sau in lateralul cuiva pentru a te feri de vant. Conform specialistilor ( vezi https://smartatletic.ro/triatlon/limbajulspecificintriatlon), mersul la plasa usureaza pedalarea cu pana la 30%. Stiind acest detaliu, pornesc in prima tura de ciclism cu gandul de a incerca sa intru in plasa sportivilor mai buni decat mine, si care sunt deja la doua tura. Sunt putin derutat de faptul ca inca de la inceput trec repede de mai multi ciclisti, insa realizez ca ei sunt participantii la Supersprint. Dupa cel mult 500 m sunt depasit de o tanara fata, Andreea Balan. Cresc ritmul, insa nu intru in plasa ei si o vad cum se indeparteaza. Simt o retinere de a merge in plasa unei fete… Dar iata ca sunt depasit de doi baieti. Accelerez si reusesc sa ma apropii de ei. Este prima data cand merg la plasa, in trena cuiva. Simt cu adevarat efectul mersului la plasa. Pedalez cu efort mult mai redus, dar viteza este mai mare. O ajungem si o depasim pe Andreea Balan. Conform regulamentului, fetele nu au voie sa mearga in plasa baietilor. Ea pedaleaza in ritmul ei, insa spatiul nu este destul de larg si astfel este imposibil sa se indeparteze prea mult de noi. Cu toate acestea, Andreea isi vede de cursa ei si nu intra in plasa noastra.

La intoarcerile in punct fix, observ in spatele nostru, la mica distanta un pluton mai numeros, unde ii remarc pe Radu Marga si Vald Balac, doi triatlonisti foarte buni, aflati desigur cu un tur in fata mea. Parcurg primele doua ture stand la plasa. A treia tura intru si eu la trena, dar nu dureaza mult pana cand sunt depasit de un ciclist prin dreapta si de Marga, prin stanga. Sunt putin derutat (indeosebi de faptul ca nu ma asteptam ca cineva sa depaseasca prin dreapta) si ma vad nevoit sa accelerez pentru a nu pierde plutonul. Reusesc sa raman in plasa lor intregul tur al treilea, iar in al patrulea raman din nou in plasa celor doi ciclisti cu care am parcurs primul tur. In tot acest timp, ma uit in anumite zone si dupa Mugur, pe care il vad pedaland mereu singur sau avand in spate alti ciclisti. Conform rezultatelor afisate, eu am parcus (mergand la plasa) cei 20 km in 42 minute si 2 secunde, iar Mugur (pedaland singur) in 40 minute si 14 secunde. Felicitari Mugur!

Ajungand in zona de tranzitie observ ca Mugur este foarte aproape de mine. Pornesc in alergare in ritmul meu si sper sa fiu ajuns de el cat mai curand. La intoarcerile in punct fix vad ca distanta dintre noi se reduce. Termin prima tura, fac dreapta spre zona de sosire, trec de linia de cronometrare si fac stanga pentru a reintra in traseul din prima tura. Ajung la punctul de hidratare si opresc pentru a-mi astepta prietenul. Beau un pahar cu apa si vad ca Mugur nu mai ajunge! Doar era la cateva secunde in spatele meu! Trec doi alergatori si inteleg ca s-a intamplat ceva. Oare nu s-a simtit bine si s-a oprit dupa prima tura? Poate totusi vine mai incet. Incep sa alerg cu gandul de a fi mai atent dupa prima intoarcere. Insa Mugur nu mai apare. Este clar ca s-a oprit. Accelerez cu gandul de a ajunge la sosire cat mai repede. Termin si tura a doua, intru in linia dreapta spre sosire si deodata apare Mugur din randul spectatorilor. Il intreb ingrijorat ce s-a intamplat? Cum simte? Imi spune ca nu stia ca trebuia sa faca doua ture la alergare si ca a alergat direct spre sosire. Acolo, m-a cautat cu privirea, neintelegand de ce nu l-am asteptat. Ii spun sa alergam totusi impreuna spre linia de sosire! Din stanga apare Ana-Maria, sotia mea, impreuna cu Iosephina si Anastasia. Le luam pe fete si alergam toti patru ultimii metri! Bucuria noastra este insa redusa. Sigur ca el este dezamagit, insa analizand impreuna timpii de la inot, ciclism si prima tura de alergare, concluzionam ca rezultatul lui, la prima participare la un triatlon, este exceptional! Desigur, cu un detaliu: Mugur a intrat in comunitatea triatlonistilor cu un DNF (Abandon/did not finish).

Bun venit, prietene drag!


PS: deoarece mi-a placut foarte mult, redau mai jos mesajul primit inainte de start de la Vlad Stoica, Presedintele smartatletic, organizatorul TriChallenge:
Impreuna, am pus bazele unei comunitati in care s-au legat destine, s-au format prietenii si povesti de dragoste si, nu in ultimul rand, performante incredibile, afaceri, cluburi sportive si chiar si o federatie de profil.
Este foarte important sa fim uniti, sa ne respectam si sa contribuim pozitiv, in frumoasa noastra comunitate. Putem sa fim un exemplu pentru societatea noastra, in care sa fii unit si solidar nu mai este o normalitate.
Va indemn la prietenie, respect si fairplay, si nu la rautati, mandrie, orgolii si competitie inutila. Acestea din urma nu fac decat sa scada valoarea grupului nostru.
Singura competitie trebuie sa fie cu sinele, cel de ieri.
Acestia sunt doar primii 10 ani, acesta este doar inceputul. Depinde numai de noi sa dezvoltam, in continuare, fiecare cum poate, acest sport si aceasta comunitate.”

   

sâmbătă, 7 octombrie 2017

Maratonul Piatra Craiului 2017



Azi m-am bucurat de zapada la Maratonul Piatra Craiului! Desigur sus, pe munte. In rest am alergat prin ploaie si m-am luptat cu noroiul si pantele alunecoase. 
PS: e prima data cand ajung la sosire pe intuneric, printre ultimii, insa din 550 participanti au abandonat 105! 

marți, 2 august 2016

Pegas Triatlon Buftea 2016

In calitate de organizator al Pegas Triatlon Buftea 2016,
  • regret si imi asum erorile organizatorice, vazute si nevazute;
  • regret ca nu am organizat si proba de triatlon pentru copiii cu varste cuprinse intre 12 si 15 ani;
  • regret ca nu am avut mai multi voluntari, pe apa, la proba de inot. Consider ca triatlonul este un sport practicat de oameni onesti, care studiaza traseul si isi dau silinta sa il respecte;
  • regret ca nu am fost mai exigenti la intrarea in rastel si la verificarea bicicletelor. Consider ca regulamentul era clar: "Este permisa participarea pe orice fel de bicicleta, cu exceptia bicicletelor care sunt prevazute cu aerobare".
  • regret ca asfaltul nu a fost perfect;
  • regret ca nu am prevazut inca de la inceput necesitatea punctului de hidratare de la intrarea in parc;
  • regret scaparile din timpul festivitatii de premiere.
Imi cer iertare tuturor celor pe care i-am suparat, pentru toate aspectele mentionate mai sus, dar si pentru cele pe care nu le cunosc.

Totodata,

  • felicit pe toti cei care s-au bucurat de concurs, dar indeosebi pe cei care au terminat primul lor triatlon;
  • multumesc Primariei Buftea, Politiei Locale, Jandarmeriei, Serviciului Ambulanta si Federatiei Romane de Triatlon pentru sustinere; 
  • multumesc celor aproape 300 de participanti;
  • multumesc celor care au citit Regulamentul si l-au respectat, depunand un efort suplimentar sa isi dea jos aerobarele sau care au renuntat la participare datorita regulamentului;
  • multumesc parintilor care si-au adus copiii pentru a participa la Crosul Copiilor;
  • multumesc tuturor partenerilor si sponsorilor;
  • multumesc celor aproape 50 de voluntari care s-au implicat activ in organizare si mai ales celor care au actionat spontan, atunci cand a fost nevoie;
  • multumesc participantilor care ne-au trimis impresiile lor;
  • multumesc fotografilor si intregii echipe de organizare;
  • multumesc lui Dumnezeu ca am avut o zi insorita si ca a avut grija ca evenimentul sa se desfasoare fara evenimente neplacute.
Dat fiind faptul ca aceasta a fost a treia editie, ii inteleg pe cei care au avut anumite asteptari din partea noastra. Mi-e greu sa inteleg insa mesajele pline de rautate pe care le-am citit dupa concurs. Cu toate acestea, ii iert pe cei care si-au expus opinia, fara sa se gandeasca ca mesajul lor va fi citit tocmai de aproapele lor, cu care se va intalni cu siguranta, in viitor, in cadrul unui alt concurs de triatlon.

Rezultate si Impresii: http://www.triatlonbuftea.ro/rezultate-2016/






sâmbătă, 20 februarie 2016

Duathlon Winter Challenge - 20.02.2016

Dupa cinci ani, din nou pe podium

Cu bucurie am acceptat invitatia lui Florin Simion de a participa alaturi de el, in stafeta Pegas TTR, la Duatlonul (5.5 km alergare + 12 km bicicleta + 4,5 km  alergare) din cadrul WinterTri Challenge.

Am fost prezent la WinterTri inca de la prima editie (2012) cand, datorita numarului mult mai scazut al participantilor, am terminat pe podium la categoria mea de varsta.

Acum, la a cincea editie, se poate observa dezvoltarea exponentiala a triatlonului in Romania:
- a crescut foarte mult numarul participantilor, organizatorii fiind nevoiti sa dea startul in patru serii;
- organizarea este, de la un an la altul, tot mai buna;
- voluntari si sponsori tot mai multi.

Din punctul meu de vedere, consider ca locul de schimbare a stafetelor, intre prima proba de alergare si proba de ciclism, ar fi trebuit sa fie inainte de intrarea in zonei de rastel. Astfel, s-ar fi evitat intersectarea alergatorilor cu ciclistii, precum si dezorientarea lui Florin, care in loc sa vina inspre zona de schimb stafete a continuat sa alerge in rastel dupa participantii la duatlon individual. Prin urmare, am pierdut in tranzitie aproximativ 45-60 secunde. Desigur, aceasta situatie s-ar fi putut evita daca Florin ar fi venit direct la zona de schimb stafete. Dar, datorita acestei intarzieri, am pornit in proba de ciclism si mai motivat! Cand am schimbat din nou stafeta, am simtit ca si Florin era foarte determinat sa recupereze timpul pierdut! In final am terminat pe podium, care bineinteles ca ne-a adus foarte multa bucurie!

 

Participand la concurs si plecand abia dupa festivitatea de premiere, am avut posibilitatea sa povestesc cu multi prieteni si sa ascult atat povestile lor legate de experienta de azi, cat si opiniile lor in ceea ce priveste triatlonul in Romania. Acestea sunt foarte bine venite avand in vedere candidatura mea la functia de presedinte al Federatiei Romane de Triatlon.

Cu acest prilej, va invit si pe voi, toti cei care faceti parte din Familia triatlonistilor din Romania, sa imi trimiteti sugestii, idei, propuneri pentru dezvoltarea triatlonului romanesc.

De toate acestea voi tine cont in elaborarea obiectivelor si a strategiei Federatiei Romane de Triatlon pe care le voi prezenta Adunarii Generale Anuale si de Alegeri, in data de 26 februarie 2016.

Multumesc si felicitari tuturor!

Tudor SOCACIU-BUŢU
office@triatlon.info.ro

PS: multumiri speciale pentru
- concurentul care, desi se grabea, mi-a imprumutat pompa de aer inainte de inchiderea rastelului de biciclete; 
- prietenul care, inainte de start mi-a dat un plic cu magneziu. I-am spus ca daca ajung pe podium, rezultatul se va datora magneziului!


marți, 26 ianuarie 2016

SkyRun 24 H Challenge - 23/24.01.2016

Nu aveam de gand sa particip, insa acum, dupa terminarea celor 24 de ore de alergare pe scari, ma bucur ca am participat.

De ce?

Pentru ca
- am simtit cu adevarat ce inseamna notiunile de "unitate" si "comuniune" intre membrii unei echipe;
- datorita propunerii unuia dintre membrii echipei, inainte de start, ne-am adunat toti sase si am rostit rugaciunea "Imparate ceresc, Mangaietorule";
- abia in ultimele doua ore s-a simtit o oarecare atmosfera de competitie, in rest a fost doar o atmosfera de prietenie intre cele 4 stafete. Urcam si discutam cu ceilalti participanti, mancam si povesteam relaxati in momentele de pauza. Evident ca spre final s-a declansat lupta pentru podium, dar si aceasta a fost una foarte frumoasa. De exemplu, ne chemam unii altora liftul sau chiar deschideam usile cand vedeam ca vine un alt participant;
- i-am cunoscut pe copiii de la Mia's Children. Recunosc ca i-am tachinat putin, intrebandu-i daca se supara ca vor termina pe locul 3 (intrebarile le adresam in momentul cand ei erau pe locul 2, la una-doua ture in fata noastra); Nu pot uita, insa, incurajarile primite de la copii pe toata perioada celor 24 de ore! Au fost fantastici si le multumesc!
- i-am cunoscut pe membrii echipelor
 MaiMultVerde (Mihaela, Sorin, Mariana, Claudiu, Dinu, Liviu),

 Mia's Children (Alina, Daniel, Cosmin, Ionela, Alexandru, Mihai)

 si World Vision (Vlad, Alexandru, Claudiu, Cristi, Costin, Ionut)


Am povestit, ne-am imprietenit si m-au motivat sa mai urc inca o data (cu ei, pe langa ei sau in urma lor)! Felicitari tuturor!

- am constientizat inca o data ce resurse de energie avem in noi, daca stim sa le accesam si sa le directionam inspre Dumnezeu si aproapele nostru.

Multumesc atat colegilor mei, cat si echipei de suport a stafetei Hospice-Casa Sperantei.



Multumiri celor care au donat sau doresc sa mai doneze pe platforma Galantom!



Multumiri celor care ne-au sustinut, indeosebi Compression Zone, Sailfish si Sponser.



Multumesc Radu Cristi  pentru fotografii!

Felicitari Smartatletic pentru organizare!

PS: ieri i-am spus unei prietene ca nu voi mai participa anul viitor, insa azi mi-am schimbat deja parerea ;)