marți, 2 august 2016

Pegas Triatlon Buftea 2016

In calitate de organizator al Pegas Triatlon Buftea 2016,
  • regret si imi asum erorile organizatorice, vazute si nevazute;
  • regret ca nu am organizat si proba de triatlon pentru copiii cu varste cuprinse intre 12 si 15 ani;
  • regret ca nu am avut mai multi voluntari, pe apa, la proba de inot. Consider ca triatlonul este un sport practicat de oameni onesti, care studiaza traseul si isi dau silinta sa il respecte;
  • regret ca nu am fost mai exigenti la intrarea in rastel si la verificarea bicicletelor. Consider ca regulamentul era clar: "Este permisa participarea pe orice fel de bicicleta, cu exceptia bicicletelor care sunt prevazute cu aerobare".
  • regret ca asfaltul nu a fost perfect;
  • regret ca nu am prevazut inca de la inceput necesitatea punctului de hidratare de la intrarea in parc;
  • regret scaparile din timpul festivitatii de premiere.
Imi cer iertare tuturor celor pe care i-am suparat, pentru toate aspectele mentionate mai sus, dar si pentru cele pe care nu le cunosc.

Totodata,

  • felicit pe toti cei care s-au bucurat de concurs, dar indeosebi pe cei care au terminat primul lor triatlon;
  • multumesc Primariei Buftea, Politiei Locale, Jandarmeriei, Serviciului Ambulanta si Federatiei Romane de Triatlon pentru sustinere; 
  • multumesc celor aproape 300 de participanti;
  • multumesc celor care au citit Regulamentul si l-au respectat, depunand un efort suplimentar sa isi dea jos aerobarele sau care au renuntat la participare datorita regulamentului;
  • multumesc parintilor care si-au adus copiii pentru a participa la Crosul Copiilor;
  • multumesc tuturor partenerilor si sponsorilor;
  • multumesc celor aproape 50 de voluntari care s-au implicat activ in organizare si mai ales celor care au actionat spontan, atunci cand a fost nevoie;
  • multumesc participantilor care ne-au trimis impresiile lor;
  • multumesc fotografilor si intregii echipe de organizare;
  • multumesc lui Dumnezeu ca am avut o zi insorita si ca a avut grija ca evenimentul sa se desfasoare fara evenimente neplacute.
Dat fiind faptul ca aceasta a fost a treia editie, ii inteleg pe cei care au avut anumite asteptari din partea noastra. Mi-e greu sa inteleg insa mesajele pline de rautate pe care le-am citit dupa concurs. Cu toate acestea, ii iert pe cei care si-au expus opinia, fara sa se gandeasca ca mesajul lor va fi citit tocmai de aproapele lor, cu care se va intalni cu siguranta, in viitor, in cadrul unui alt concurs de triatlon.

Rezultate si Impresii: http://www.triatlonbuftea.ro/rezultate-2016/






sâmbătă, 20 februarie 2016

Duathlon Winter Challenge - 20.02.2016

Dupa cinci ani, din nou pe podium

Cu bucurie am acceptat invitatia lui Florin Simion de a participa alaturi de el, in stafeta Pegas TTR, la Duatlonul (5.5 km alergare + 12 km bicicleta + 4,5 km  alergare) din cadrul WinterTri Challenge.

Am fost prezent la WinterTri inca de la prima editie (2012) cand, datorita numarului mult mai scazut al participantilor, am terminat pe podium la categoria mea de varsta.

Acum, la a cincea editie, se poate observa dezvoltarea exponentiala a triatlonului in Romania:
- a crescut foarte mult numarul participantilor, organizatorii fiind nevoiti sa dea startul in patru serii;
- organizarea este, de la un an la altul, tot mai buna;
- voluntari si sponsori tot mai multi.

Din punctul meu de vedere, consider ca locul de schimbare a stafetelor, intre prima proba de alergare si proba de ciclism, ar fi trebuit sa fie inainte de intrarea in zonei de rastel. Astfel, s-ar fi evitat intersectarea alergatorilor cu ciclistii, precum si dezorientarea lui Florin, care in loc sa vina inspre zona de schimb stafete a continuat sa alerge in rastel dupa participantii la duatlon individual. Prin urmare, am pierdut in tranzitie aproximativ 45-60 secunde. Desigur, aceasta situatie s-ar fi putut evita daca Florin ar fi venit direct la zona de schimb stafete. Dar, datorita acestei intarzieri, am pornit in proba de ciclism si mai motivat! Cand am schimbat din nou stafeta, am simtit ca si Florin era foarte determinat sa recupereze timpul pierdut! In final am terminat pe podium, care bineinteles ca ne-a adus foarte multa bucurie!

 

Participand la concurs si plecand abia dupa festivitatea de premiere, am avut posibilitatea sa povestesc cu multi prieteni si sa ascult atat povestile lor legate de experienta de azi, cat si opiniile lor in ceea ce priveste triatlonul in Romania. Acestea sunt foarte bine venite avand in vedere candidatura mea la functia de presedinte al Federatiei Romane de Triatlon.

Cu acest prilej, va invit si pe voi, toti cei care faceti parte din Familia triatlonistilor din Romania, sa imi trimiteti sugestii, idei, propuneri pentru dezvoltarea triatlonului romanesc.

De toate acestea voi tine cont in elaborarea obiectivelor si a strategiei Federatiei Romane de Triatlon pe care le voi prezenta Adunarii Generale Anuale si de Alegeri, in data de 26 februarie 2016.

Multumesc si felicitari tuturor!

Tudor SOCACIU-BUŢU
office@triatlon.info.ro

PS: multumiri speciale pentru
- concurentul care, desi se grabea, mi-a imprumutat pompa de aer inainte de inchiderea rastelului de biciclete; 
- prietenul care, inainte de start mi-a dat un plic cu magneziu. I-am spus ca daca ajung pe podium, rezultatul se va datora magneziului!


marți, 26 ianuarie 2016

SkyRun 24 H Challenge - 23/24.01.2016

Nu aveam de gand sa particip, insa acum, dupa terminarea celor 24 de ore de alergare pe scari, ma bucur ca am participat.

De ce?

Pentru ca
- am simtit cu adevarat ce inseamna notiunile de "unitate" si "comuniune" intre membrii unei echipe;
- datorita propunerii unuia dintre membrii echipei, inainte de start, ne-am adunat toti sase si am rostit rugaciunea "Imparate ceresc, Mangaietorule";
- abia in ultimele doua ore s-a simtit o oarecare atmosfera de competitie, in rest a fost doar o atmosfera de prietenie intre cele 4 stafete. Urcam si discutam cu ceilalti participanti, mancam si povesteam relaxati in momentele de pauza. Evident ca spre final s-a declansat lupta pentru podium, dar si aceasta a fost una foarte frumoasa. De exemplu, ne chemam unii altora liftul sau chiar deschideam usile cand vedeam ca vine un alt participant;
- i-am cunoscut pe copiii de la Mia's Children. Recunosc ca i-am tachinat putin, intrebandu-i daca se supara ca vor termina pe locul 3 (intrebarile le adresam in momentul cand ei erau pe locul 2, la una-doua ture in fata noastra); Nu pot uita, insa, incurajarile primite de la copii pe toata perioada celor 24 de ore! Au fost fantastici si le multumesc!
- i-am cunoscut pe membrii echipelor
 MaiMultVerde (Mihaela, Sorin, Mariana, Claudiu, Dinu, Liviu),

 Mia's Children (Alina, Daniel, Cosmin, Ionela, Alexandru, Mihai)

 si World Vision (Vlad, Alexandru, Claudiu, Cristi, Costin, Ionut)


Am povestit, ne-am imprietenit si m-au motivat sa mai urc inca o data (cu ei, pe langa ei sau in urma lor)! Felicitari tuturor!

- am constientizat inca o data ce resurse de energie avem in noi, daca stim sa le accesam si sa le directionam inspre Dumnezeu si aproapele nostru.

Multumesc atat colegilor mei, cat si echipei de suport a stafetei Hospice-Casa Sperantei.



Multumiri celor care au donat sau doresc sa mai doneze pe platforma Galantom!



Multumiri celor care ne-au sustinut, indeosebi Compression Zone, Sailfish si Sponser.



Multumesc Radu Cristi  pentru fotografii!

Felicitari Smartatletic pentru organizare!

PS: ieri i-am spus unei prietene ca nu voi mai participa anul viitor, insa azi mi-am schimbat deja parerea ;)





joi, 24 septembrie 2015

Despre Maratonul Piatra Craiului



Ieri, 23.09.2015, am vazut proiectia filmului “MPC – Flying on the rocks”, care a avut loc intr-o sala de escalada, in Bucuresti. Ceea ce am trait ieri poate fi foarte usor comparat cu ceea ce simt atunci cand merg la biserica, la Sfanta Liturghie. Incercand sa ma concentrez la ceea ce se intampla, mintea imi fugea uneori in alta parte, fiind deranjat cand de zgomotele exterioare, cand de oamenii ce treceau printre randuri, cand de telefonul mobil.

Filmul despre Maratonul Piatra Craiului (MPC) este emotionant. Este cu si despre oameni pasionati de alergarea pe munte si iubitori ai muntelui. Dupa terminarea filmului, Lucian Clinciu, organizatorul MPC ne-a spus cateva cuvinte. A vorbit precum in preot, plin de har. A vorbit din suflet. Cuvintele lui au fost dure, dar adevarate. La sfarsit, asa cum credinciosii stau la rand sa primeasca anafura, am primit si noi de la Lucian cate un CD cu acest film.  


         Lucian este un marturisitor. Din punctul meu de vedere, el nici nu ar trebui sa vorbeasca. Tot ceea ce face el, este o marturie vie a relatiei intime pe care o are cu natura in general si cu muntele in mod special. Probabil tocmai de aceea am simtit precum un soc cuvintele lui. Un om care traieste o relatie vie (cu natura sau cu Dumnezeu), nu are cum sa nu miste inimile si mintile oamenilor care il asculta. Asemenea lui Lucian, au fost si marturisitorii de credinta. Minunile sfintilor constituie, spre exemplu, o manifestare, o marturie a unei relatii personale si adevarate cu Dumnezeu. In secolul trecut, intr-o perioada atat de tulbure si apasatoare pentru Biserica, au trait oameni care au fost, sunt si vor fi, repere pentru orice cautator onest de Dumnezeu. Cand spun cautator nu ma refer la cautarea unor argumente, deoarece “religia nu poate fi inteleasa decat prin traire”, dupa cum spunea Parintele Pavel Florensky. As putea aminti aici doar cateva nume (pentru mai multe detalii, vezi Adrian Lemeni, Apologetica ortodoxa, vol II):
- Arhiepiscopul Luca al Crimeei a fost deopotriva chirurg si preot. Intrebat fiind la un moment dat “cum este posibil ca dumneavoastra sa credeti in Dumnezeu parinte chirurg? L-ati vazut vreodata pe Dumnezeul dumneavoastra?”, parintele a raspuns: “Pe Dumnezeu, intr-adevar nu L-am vazut niciodata, dar am facut operatii pe creier si nu am vazut minte acolo inauntru. Si nici constiinta nu am vazut!”
- Parintele Dumitru Staniloae, sublinia faptul ca transmiterea credintei nu se face printr-o cultura sau stiinta impresionanta, ci este favorizata de intalnirea concreta cu un om care exprima certitudinea si puterea de viata a credintei. Certitudinea din altul naste certitudinea in noi.
- Parintele Ilarion Felea, arata ca in fata asaltului fortelor intunericului asupra credintei exista o singura solutie, si anume depasirea inselarii cere se face prin amanare: “Frate draga, trezeste-te, reculege-te! Astazi! Astazi incepe viata cea noua. Astazi e calendarul lui Dumnezeu. Maine e calendarul Satanei. Acum, desteapta-te cela ce dormi si te va lumina Hristos” 
           
      Prin felul lui de a trai, Lucian inspira, motiveaza si ii lumineaza pe cei din jurul sau. Pilda amintita de el in discursul sau merita a fi amintita: Un fermier castiga mereu, cu recoltele sale, la concursurile la care participa. Dorind sa afle mai multe despre acest fermier, un jurnalist l-a vizitat si, spre surprinderea sa, l-a gasit impartind semintele sale cele mai bune vecinilor sai. L-a intrebat de ce face asta? Raspunsul fermierului a fost neasteptat: Impart semintele mele si vecinilor mei, pentru ca daca ei vor avea pamantul arat si ingrijit, eu nu voi fi inconjurat de buruieni si astfel pamanturile mele vor putea da in continuare cele mai bune recolte!
          
      Prin intermediul Maratonului PiatraCraiului, Lucian nu face nimic altceva decat sa imparta semintele sale cele mai bune. El pune cate o samanta in sufletul participantilor, alergatori si voluntari deopotriva.
           
     Voi merge si in acest an la Zarnesti, pentru a participa la cea de-a X-a editie a acestui concurs, in primul rand pentru a marturisi relatia de prietenie care exista intre mine si Lucian, pentru a marturisi ca iubesc muntele, ca sunt un alergator montan, dar si pentru a fi in comuniune cu ceilalti participanti. Impreuna suntem o mare familie!


      In al doilea rand, voi fi prezent la standul Cozia Mountain Run, un concurs care a luat nastere datorita samantei sadite de Lucian in mine de-a lungul anilor, prin participarea mea la MPC. Poate nu voi fi tot timpul la stand, dar important este sa fiu prezent acolo, asemenea lui Marian care a venit ieri si a ramas doar cateva minute la inceputul filmului, dar care mi-a dat revista Alerg sau precum Catalin, care a ajuns abia la sfarsitul filmului, venind cu greu de la Constanta, dar care i-a adus lui Lucian, in dar, un pumn de scoici de la malul marii.  
  



duminică, 26 iulie 2015

Transfier vs. Triathlon Challenge Mamaia sau Cum David l-a invins pe Goliat



Ieri, 25 iulie 2015, am participat la prima editie a triatlonului Transfier, concurs desfasurat pe Transfagarasan, intre Lacul Vidraru si Balea Lac.

Pana ieri am considerat, fara doar si poate, ca Triathlon Challenge Mamaia este cel mai tare triatlon din Romania. Este organizat de o echipa de profesionisti si astfel este absolut normal sa fie “impunator si grandios”. Iar anul acesta, se va organiza cea de-a saptea editie, motiv pentru care, nu este nicio surpriza cand citesti pe site-ul oficial ca organizatorii il numesc “cel mai mare triatlon din Europa de Est si Balcani. Cel mai asteptat triatlon din Romania.”

Insa acum, pot afirma, fara nicio ezitare, ca Triathlon Challenge Mamaia este, comparativ cu Transfier, precum  Goliat, din pilda Vechiului Testament.

Desi a fost doar prima editie, Transfier, organizat de o echipa de voluntari cu un suflet mare, a distrus, la fel ca in povestea biblica, dintr-o singura lovitura, Triathlon Challenge Mamaia. 

Diferenta cea mai mare intre cele doua competitii este urmatoarea: la Transfier, sus in Muntii Fagaras, poti simti cu adevarat prezenta lui Dumnezeu. Iar organizatorii Transfier au avut curaj si incredere in Dumnezeu.

CUM A FOST CONCURSUL?

Inot in lacul Vidraru:
- apa curata, cristalina;
- temperatura ideala (circa 21 grade);
- am inotat in forma unui triunghi avand malul in imediata apropiere. Acest fapt, dar si prezenta numeroaselor ambarcatiuni (barca cu motor, SUP-uri) mi-au dat o senzatie de siguranta deplina.

Ciclism pe Transfagarasan: 
- circulatia inchisa pe o distanta de 45 km, intre Lacul Vidraru si Balea Lac;
- peisaje superbe, aer curat, soare;
- mersul “la plasa” si taierea curbelor au fost interzise. Regulamentul a fost urmarit si respectat. Am inteles ca s-au acordat, din acest motiv, chiar si penalizari. Daca este asa, e foarte bine;
- punctele de hidratare si alimentare au fost bine pozitionate;
- am trecut pe langa Manastirea Sfantul Ilie Tesviteanul-Piscul Negru.

Alergare pe Transfagarasan, de-a lungul lacului Vidraru:
- alergare pe sosea, cu multe urcari si coborari;
- soare, dar si umbra din cand in cand;
- puncte de hidratare si alimentare din 3 km in 3 km. La cererea unor participanti, organizatorii au completat lista cu produsele aflate la unul dintre punctele de hidratare: au aparut la un moment dat cateva sticle de Cola. Desi in mod normal nu beau Cola, acele cateva guri de Cola au fost precum o binecuvantare;
- am trecut pe langa multe troite aflate la marginea drumului.

Sosirea:
- dupa ce am urcat 390 de trepte, pana la statuia lui Prometheu, “omul de fier”, am ajuns la linia de sosire, unde m-am semnat pe un panou, in dreptul locului pe care am terminat. Privelistea de acolo, de langa “omul de fier”, este cu adevarat superba. Barajul Vidraru, lacul Vidraru si muntii care se inalta in jur sunt precum acest triatlon (Transfier): UN VIS.  

OBSERVATII SUPLIMENTARE:

1. Pe paginile de internet ale celor doua concursuri, descrierile oficiale sunt urmatoarele:  

“Cel mai mare triatlon din Europa de Est si Balcani. Cel mai asteptat triatlon din Romania. Impunator si grandios.” (Triathlon Challenge Mamaia)    

“Cel mai greu. Cel mai frumos.” (Transfier)

2. Sfanta Scriptura ne povesteste despre poporul israelitilor, ocrotiti de Dumnezeu, care au fost atacati de catre un neam razboinic si crud. Cele doua armate stateau fata in fata asteptand lupta. Dintre filisteni - caci asa se numeau dusmanii israelitilor - a iesit un luptator cum nimeni nu mai vazuse, un adevarat urias, cu o sulita imensa in mana, cu platosa si scut, si cu un coif de arama. Numele sau era Goliat - uriasul neinvins. Si Goliat a inceput sa strige la ostenii israeliti, infricosati deja de statura lui impunatoare:

- Hei, fricosilor, alegeti un barbat adevarat dintre voi si sa vina acela sa se lupte cu mine! De ma va dobori, noi toti vom fi invinsi si va vom lasa in pace. Dar daca eu il voi invinge, atunci veti fi robii nostri si ne veti sluji noua! Haideti, lasilor, nu are nimeni curaj?
Dar nici unul nu cuteza sa iasa in fata si sa se lupte cu monstrul acela.

David vrea sa lupte singur
David, un tanar simplu si credincios, veni chiar atunci in tabara israelitilor, la fratii sai mai mari. El era pastor si pazea in fiecare zi oile tatalui sau, iar atunci cand vreun animal salbatic ataca turma, David nu se pierdea cu firea, ci azvarlea pietre cu prastia sa pana ce alunga fiara. Era, insa, prea tanar pentru lupta si de aceea nu era inca soldat. Dar auzind David botjocurile lui Goliat, a iesit in fata armatei pentru a se lupta cu el.

Vazandu-l atat de tanar si fara arme Goliat il privi cu dispret si ii striga:

- Cum indraznesti sa vii sa te lupti cu mine, pastorule? Te vad cu un toiag si cu pietre in desaga, ce crezi ca eu sunt caine, sa ma alungi astfel?
- Esti mai rau decat un caine, om rau si fara credinta, i-a raspuns David. Tu vii impotriva mea si a neamului meu cu razboi, dar Dumnezeu este de partea mea si eu te voi birui!

Lupta incepe !
Amandoi s-au repezit unul spre celalalt, Goliat ridicand amenintator lancea sa, gata sa-l sfarame pe micul David dintr-o lovitura. Dar acesta nu s-a sperit si iute si-a scos din traista prastia sa ce o purta mereu la camp, insfaca o piatra si invartind cu putere prastia deasupra capului sau, slobozi dintr-o data piatra, care zburand il lovi pe Goliat drept in frunte.

David invinge
Uriasul s-a prabusit dintr-o data, fara suflare, la picioarele lui David. Uimiti, filistenii au fugit care incotro, temandu-se de israelitii care acum strigau de bucurie. David a avut curaj si incredere in ajutorul lui Dumnezeu. Chiar daca Goliat era un razboinic puternic si viteaz, tanarul David l-a biruit, caci dreptatea era de partea sa, fiindca"Dumnezeu sta impotriva celor mandri, iar celor smeriti le da har!”