sâmbătă, 6 octombrie 2018

Maraton Piatra Craiului 2018


Mai sunt doua ore pana la Startul celei de-a 13-a editii a Maratonului Piatra Craiului. Singura mea preocupare este sa verific temperatura zilei si sa imi aleg echipamentul. Decid sa alerg in pantalon lung, cu tricoul MPC 2012, foarte drag mie, si deasupra tricoul cu maneca lunga MPC 2014 pe care, atunci cand ma voi incalzi, il voi lega in jurul braului. Pun in camelback 500 ml de isotonic, doua geluri si doua batoane Sponser, telefonul, caciula si manusile. Deasupra prind bine geaca de ploaie si ma rog lui Dumnezeu sa nu fie nevoie sa o folosesc!


Ajung impreuna cu Mugur si fratele lui, Ramon, la linia de start si in timp ce facem cateva poze ne provocam reciproc:



Ei participa astazi pentru prima data la Maratonul Piatra Craiului! Au mai alergat la Cindrel in Alergare si mi-au fost alaturi de mai multe ori in organizarea Cozia Mountain Run, asumandu-si sarcina de inchizatori pe traseu. Le propun sa alergam impreuna pana la Plaiul Foii pentru a ne incadra in timpul limita de 6 ore si 30 minute, iar acolo sa debuteze, daca va fi cazul, competitia dintre noi. Trecem cu bine de verificarea echipamentului obligatoriu si inaintam cat mai in fata in zona de start. La cativa pasi in spatele nostru il vad pe dl. Cristian Chiurlea, discutand cu dl. Stan Turcu, ambii participanti la categoria +70 ani. L-am cunoscut pe dl. Chiurlea in anul 2007, la a doua editie a Maratonului Piatra Craiului.

 
Am urcat atunci impreuna pana la refugiul Diana. Mai bine spus, dumnealui era in fata mea si eu incercam sa tin ritmul in care urca. De atunci dl. Chiurlea a ramas pentru mine un model de urmat, motiv pentru care bucuria revederii la un nou concurs este foarte mare.


Startul la MPC are un farmec aparte. Chemarea in fata a celor care au avut in trecut rezultate remarcabile pe acest traseu este cu adevarat inspirationala. Chiar inainte de start, Mugur si Ramon imi spun ca vor alerga ceva mai repede in primii kilometri pentru a se pozitiona cat mai in fata in momentul in care va incepe urcarea in sir indian de dupa Fantana lui Botorog. Eu aleg sa pornesc intr-un ritm mai scazut, indeosebi pentru faptul ca nu am facut nicio incalzire inainte de start. Ne mai uitam o data pe timpii mei intermediari de la editiile anterioare si imi propun sa ajung in cel mult 5 ore la Plaiul Foii.

Pornesc asadar singur, inconjurat insa de apoape 1.000 de alergatori. Vremea superba ma face sa admir parca mai mult decat in alti ani coloritul padurii in timp ce urcam inspre satul Magura, sirul indian format pe poteca marginita de garduri de lemn obligandu-ma sa adaptez ritmul  de urcare la persoana din fata. Alerg usor pe portiunile plate si in coborare si merg destul de sustinut in portiunile in urcare pe drumul forestier.
Foto Viorel Micu

Opresc putin la punctul de alimentare La Table si ma amuza bannerul pe care scria distanta pana la urmatoarele puncte pe traseu, ultimul punct fiind Chamonix si nu Zarnesti, dupa cum ma asteptam. 

Dupa Refugiul Grind beau un gel pentru a urca fara probleme pana in Saua Funduri. Sunt atent la coborare si inainte de portiunea in care organizatorii au pus cateva corzi pentru a evita evenimente neplacute, se formeaza un blocaj, prilej cu care mananc primul baton. Intru in vorba cu alti participanti si apreciez faptul ca toti cei prezenti respecta coada formata si asteapta in liniste sa le vina randul sa treaca cu bine de zona periculoasa.


In zona Marelui Grohotis am cateva probleme datorate aderentei scazute pe pamantul inghetat. Betele imi sunt insa de un real folos. Ma uit la ceas si vad ca au trecut deja 4 ore de la start si ma gandesc cum au trecut pe aici primii participanti care au terminat deja cursa?

Ma bucur sa vad ca ajung dupa 5 ore de la start la punctul de alimentare de la Plaiul Foii si resimt pentru prima data lipsa antrenamentului specific. Simt cum nu mai am energie si decid sa fac o pauza de 30 minute. Mananc supa calda, branza, struguri, pere in timp ce stau pe banca si ma las incalzit de razele soarelui. Ma gandesc la Mugur si Ramon, pe care speram sa ii ajung pana la Plaiul Foii.
Il intalnesc insa pe Alexandru si decidem sa continuam impreuna, fara nicio graba. Cand sa plec ma striga Ramon, care tocmai a ajuns in Plaiul Foii. Nu inteleg cand l-am depasit! Fascinat probabil de frumusetea peisajului si atent la fiecare pas al meu, am trecut pe langa el fara a-mi da sema. Ii spun ca noi mergem incet si ca sigur ne prinde din urma. Nu mai alergam deloc. Povestim si cand incepem urcarea spre Diana ajungem la concluzia ca daca organizatorii ar fi pus acolo cateva hamace de-a lungul traseului, cu siguranta ne-am fi asezat in ele. Incepem sa fim depasiti de tot mai multi participanti, iar in momentul in care ne ajunge din urma si Ramon, decid sa grabesc putin pasul si sa evit dialogul pentru a nu-mi consuma si energia ramasa. Stiu ca in ritmul meu urcarea pana la refugiu dureaza circa 60 minute. Ma uit numai la cativa metri in fata si evit sa imi ridic privirea in sus pentru a nu ma demoraliza. Urcarea spre Diana este cu adevarat interminabila! 

Trec in alergare de Coltul Chiliilor, multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta zi minunata, iar cand imi apare in fata imaginea orasului Zarnesti, opresc si culeg cateva branduse pentru fetita mea.
Foto Maria Lucretia Mada



Timpul de 8 ore reflecta foarte bine nivelul meu de pregatire. Mi-a placut mult ca Mugur, care a terminat inaintea mea, m-a asteptat  pentru a alerga cu mine ultimii metri ai cursei. Ma gandesc de ce nu l-am asteptat si pe Ramon sa ajungem impreuna la sosire, dar ma simt epuizat si caut un loc unde sa ma asez.  Ma bucura discutia cu Cosmin, care imi impartaseste din nou dorinta lui de a fi voluntar si in 2019 la Cozia Mountain Run.


Ne indreptam spre sala de sport a Liceului Teoretic Mitropolit I. Metianu din Zarnesti unde ne bucuram nu doar de pastele oferite, ci si de ceaiul cald, de menta. Admiram fotografiile de la editiile precedente si sunt incantat sa ma regasesc si eu in cateva dintre ele. 


In prima parte a festivitatii de premiere sunt prezentate cursele din Circuitul Carpatilor la Alergare Montana. Ma bucur sa vad dezvoltarea alergarii montane in Romania, stiind bine ca aceasta a luat nastere odata cu Maratonul Piatra Craiului, in anul 2006, cand au fost la start doar 45 de participanti. Unii dintre acestia au preluat spiritul MPC si l-au dus in alte zone ale tarii, organizandu-se astfel noi competitii de alergare montana, incluse azi in Circuitul Carpatilor.  

Momentul acordarii titlurilor de CarpathianMan a fost, din punctul meu de vedere, cel mai emotionant si mai profund moment al serii. Cuvintele spuse de Lucian despre Nusu Ion, dar si imaginile proiectate m-au facut sa imi curga cateva lacrimi. Dumnezeu sa-l odihneasca!

Premierea castigatorilor este la Maratonul Piatra Craiului una de suflet. Faptul ca alaturi de castigatorii la fiecare categorie de varsta au fost invitati pentru poza de grup si ceilalti participanti la categoria respectiva, evidentiaza fara doar si poate aprecierea organizatorilor pentru fiecare participant in parte, indiferent de rezultatul obtinut.

Medalia de finisher, avand inscriptionat textul "100 Romania" si legat de panglica steagul tricolor, ma duce cu gandul la Centenarul Marii Uniri. Foarte frumos.

Felicitari tuturor participantilor si multumiri organizatorilor si voluntarilor! 

PS: Ascultand in ziua urmatoare cuvintele parintelui profesor Daniel Benga despre moarte si lacrimi, ma gandesc din nou la momentul evocarii lui Nusu, dar si la lacrimile mele si ale celor din jurul meu: 

sâmbătă, 29 septembrie 2018

Goana dupa sanatate. Alerg si ajut un copil

29.09.2018, editia a II-a, Parcul IOR
Proba 10 km
Locul 1 atat in Clasamentul general, cat si la categoria Masculin 35+ ani
Timp: 46:30

Concursul s-a desfasurat pe traseul Crosul pentru Viata

Proiectul „Ajut un copil” a fost demarat in anul 2014 de catre Parintele Andrei Dragan, preot paroh in Nefliu, Magurele, dupa fericita intamplare de a fi adoptat trei copii minunati. Dupa spusele dumnealui, s-a gandit ca de la trei copii ar putea adopta 20, metaforic vorbind, astfel, cu ajutorul finantarilor asigurate de Consiliului Local Magurele si cu suportul viceprimarului de atunci si actualul primar, domnul Narcis Constantin, a pus bazele constructiei viitorului Asezamant Socio-Educational Sf. Mucenita Filofteia.
Asezamantul va gazdui permanent 20 de copii fara familii, oferindu-le sanse reale de educare si dezvoltare armonioasa, implicit de integrare mai facila in societatea romaneasca.
Mai multe detalii: https://www.ajutuncopil.ro

duminică, 16 septembrie 2018

TriChallenge Mamaia 2018 – Cand detaliile fac diferenta

Au trecut deja 10 ani de TriChallenge, 23 ani de cand particip la concursuri de triatlon si 6 ani de cand sunt implicat in organizarea de evenimente sportive. In acest interval de timp am urmarit indeaproape evolutia triatlonului in Romania, de la un grup de cel mult 50 de persoane care participau la concursurile organizate in anii ’90, pana la concursuri cu peste 1.000 de participanti, anul acesta. O contributie esentiala in cresterea triatlonului in tara noastra a avut-o, fara doar si poate, TriChallenge Mamaia! Felicitari!


Cu gandul de a ma bucura de eveniment, m-am inscris la Proba Sprint (750 m inot, 20 km ciclism si 5 km alergare). Mai mult, cu trei saptamani inainte de start, vorbesc la telefon cu prietenul meu din copilarie, Mugur Vusmuc, si il intreb daca nu ar vrea sa participe si el la un concurs de triatlon? Mugur a fost de multe ori prezent la concursurile de triatlon la care am participat eu, insa mereu in calitate de sustinator. 

TriChallenge 2010
Atingand la un moment dat greutatea de 104 kg  (in urma cu 5 ani) a decis sa slabeasca facand indeosebi antrenamente de ciclism si fiind atent la alimentatie. A progresat foarte mult, astfel incat anul trecut, cand am urcat impreuna din Sibiu pana in Paltinis, am simtit ca este un ciclist mai bun decat mine. Anul acesta a inceput sa alerge, indeosebi de la serviciu pana acasa. Fiind constient de faptul ca inotul va fi marea provocare, s-a inscris la concurs si am stabilit ca fiecare va merge in ritmul propriu, insa pe parcursul probei de alergare ne vom astepta unul pe celalalt astfel incat sa trecem impreuna linia de sosire.

Vineri dupa-amiaza ajungem impreuna in Mamaia si ne ridicam pachetele de start. Cu privirea indreptata mai mult inspre copiii nostri, discutam despre concursul de a doua zi, studiem traseul si zona de tranzitie. Indeosebi pentru cei care participa la primul lor triatlon, intelegerea fluxului din zona de tranzitiei este o provocare! Pe unde intram in tranzitie? Pe unde iesim? Unde urcam pe bicicleta? Unde coboram de pe ea? Vezi sa nu uiti sa iti inchizi bine casca! Ai grija sa nu pornesti la alergare cu casca pe cap! Hai sa vedem cum ne aranjam lucrurile langa bicicleta, astfel incat sa facem o tranzitie cat mai rapida, etc, etc.

In ziua cursei pornim abia la ora 7:50 din Eforie Nord. Trezitul copiilor si impachetarea bagajelor a durat mai mult decat am planificat… Ajungem la 8:25 in Mamaia, cautam un loc de parcare si intram in zona de depozitare a bicicletelor cu cateva minute inainte de inchiderea zonei de tranzitie (8:45). Merg sa vad cum si-a aranjat lucrurile langa bicicleta si ii repozitionez casca, numarul de start si gelurile. Fiecare detaliu conteaza! Nu vrem sa pierdem secunde! Imi spune ca de ce nu erau bine puse gelurile, ca doar le va vedea in papucii de alergare si le va lua cand va pleca in proba de ciclism. Ii explic ca acum le vezi pentru ca esti relaxat, insa dupa ce iesi din apa, nu le vei mai vedea. Am aflat ulterior ca, desi le-am pus in papucii de ciclism, le-a uitat in tranzitie!


Startul in alergare de pe plaja este cu adevarat impresionat. Suntem peste 250 de persoane, atat de la Sprint Individual, cat si de la Sprint Stafete. Totodata, in primul rand la linia de start, se pozitioneaza participantii la Sprint – Campionatul national. Amatori si profesionisti (mai precis, membrii diferitelor cluburi sportive) pornim impreuna.

Pentru a evita aglomeratia din apa, stam cat mai in lateral. Apa marii este linistita. Valurile sunt aproape inexistente, iar temperatura apei este foarte placuta. In timp ce inot, ma gandesc mereu la Mugur, care inoata numai pe spate. Nu sunt un inotator bun, insa ma bucur ca parcurg intreaga distanta in stilul craul. Ies din apa in 22 minute si 7 secunde, aproape dublu fata de cei mai rapizi inotatori! Mugur iese din apa in 25 minute si 40 secunde. Bravo Mugur!

La proba de ciclism este permis, incepand cu acest an, mersul la plasa, adica in spatele sau in lateralul cuiva pentru a te feri de vant. Conform specialistilor ( vezi https://smartatletic.ro/triatlon/limbajulspecificintriatlon), mersul la plasa usureaza pedalarea cu pana la 30%. Stiind acest detaliu, pornesc in prima tura de ciclism cu gandul de a incerca sa intru in plasa sportivilor mai buni decat mine, si care sunt deja la doua tura. Sunt putin derutat de faptul ca inca de la inceput trec repede de mai multi ciclisti, insa realizez ca ei sunt participantii la Supersprint. Dupa cel mult 500 m sunt depasit de o tanara fata, Andreea Balan. Cresc ritmul, insa nu intru in plasa ei si o vad cum se indeparteaza. Simt o retinere de a merge in plasa unei fete… Dar iata ca sunt depasit de doi baieti. Accelerez si reusesc sa ma apropii de ei. Este prima data cand merg la plasa, in trena cuiva. Simt cu adevarat efectul mersului la plasa. Pedalez cu efort mult mai redus, dar viteza este mai mare. O ajungem si o depasim pe Andreea Balan. Conform regulamentului, fetele nu au voie sa mearga in plasa baietilor. Ea pedaleaza in ritmul ei, insa spatiul nu este destul de larg si astfel este imposibil sa se indeparteze prea mult de noi. Cu toate acestea, Andreea isi vede de cursa ei si nu intra in plasa noastra.

La intoarcerile in punct fix, observ in spatele nostru, la mica distanta un pluton mai numeros, unde ii remarc pe Radu Marga si Vald Balac, doi triatlonisti foarte buni, aflati desigur cu un tur in fata mea. Parcurg primele doua ture stand la plasa. A treia tura intru si eu la trena, dar nu dureaza mult pana cand sunt depasit de un ciclist prin dreapta si de Marga, prin stanga. Sunt putin derutat (indeosebi de faptul ca nu ma asteptam ca cineva sa depaseasca prin dreapta) si ma vad nevoit sa accelerez pentru a nu pierde plutonul. Reusesc sa raman in plasa lor intregul tur al treilea, iar in al patrulea raman din nou in plasa celor doi ciclisti cu care am parcurs primul tur. In tot acest timp, ma uit in anumite zone si dupa Mugur, pe care il vad pedaland mereu singur sau avand in spate alti ciclisti. Conform rezultatelor afisate, eu am parcus (mergand la plasa) cei 20 km in 42 minute si 2 secunde, iar Mugur (pedaland singur) in 40 minute si 14 secunde. Felicitari Mugur!

Ajungand in zona de tranzitie observ ca Mugur este foarte aproape de mine. Pornesc in alergare in ritmul meu si sper sa fiu ajuns de el cat mai curand. La intoarcerile in punct fix vad ca distanta dintre noi se reduce. Termin prima tura, fac dreapta spre zona de sosire, trec de linia de cronometrare si fac stanga pentru a reintra in traseul din prima tura. Ajung la punctul de hidratare si opresc pentru a-mi astepta prietenul. Beau un pahar cu apa si vad ca Mugur nu mai ajunge! Doar era la cateva secunde in spatele meu! Trec doi alergatori si inteleg ca s-a intamplat ceva. Oare nu s-a simtit bine si s-a oprit dupa prima tura? Poate totusi vine mai incet. Incep sa alerg cu gandul de a fi mai atent dupa prima intoarcere. Insa Mugur nu mai apare. Este clar ca s-a oprit. Accelerez cu gandul de a ajunge la sosire cat mai repede. Termin si tura a doua, intru in linia dreapta spre sosire si deodata apare Mugur din randul spectatorilor. Il intreb ingrijorat ce s-a intamplat? Cum simte? Imi spune ca nu stia ca trebuia sa faca doua ture la alergare si ca a alergat direct spre sosire. Acolo, m-a cautat cu privirea, neintelegand de ce nu l-am asteptat. Ii spun sa alergam totusi impreuna spre linia de sosire! Din stanga apare Ana-Maria, sotia mea, impreuna cu Iosephina si Anastasia. Le luam pe fete si alergam toti patru ultimii metri! Bucuria noastra este insa redusa. Sigur ca el este dezamagit, insa analizand impreuna timpii de la inot, ciclism si prima tura de alergare, concluzionam ca rezultatul lui, la prima participare la un triatlon, este exceptional! Desigur, cu un detaliu: Mugur a intrat in comunitatea triatlonistilor cu un DNF (Abandon/did not finish).

Bun venit, prietene drag!



PS: deoarece mi-a placut foarte mult, redau mai jos mesajul primit inainte de start de la Vlad Stoica, Presedintele smartatletic, organizatorul TriChallenge:
Impreuna, am pus bazele unei comunitati in care s-au legat destine, s-au format prietenii si povesti de dragoste si, nu in ultimul rand, performante incredibile, afaceri, cluburi sportive si chiar si o federatie de profil.
Este foarte important sa fim uniti, sa ne respectam si sa contribuim pozitiv, in frumoasa noastra comunitate. Putem sa fim un exemplu pentru societatea noastra, in care sa fii unit si solidar nu mai este o normalitate.
Va indemn la prietenie, respect si fairplay, si nu la rautati, mandrie, orgolii si competitie inutila. Acestea din urma nu fac decat sa scada valoarea grupului nostru.
Singura competitie trebuie sa fie cu sinele, cel de ieri.
Acestia sunt doar primii 10 ani, acesta este doar inceputul. Depinde numai de noi sa dezvoltam, in continuare, fiecare cum poate, acest sport si aceasta comunitate.”

   

sâmbătă, 7 octombrie 2017

Maratonul Piatra Craiului 2017



Azi m-am bucurat de zapada la Maratonul Piatra Craiului! Desigur sus, pe munte. In rest am alergat prin ploaie si m-am luptat cu noroiul si pantele alunecoase. 
PS: e prima data cand ajung la sosire pe intuneric, printre ultimii, insa din 550 participanti au abandonat 105! 

marți, 2 august 2016

Pegas Triatlon Buftea 2016

In calitate de organizator al Pegas Triatlon Buftea 2016,
  • regret si imi asum erorile organizatorice, vazute si nevazute;
  • regret ca nu am organizat si proba de triatlon pentru copiii cu varste cuprinse intre 12 si 15 ani;
  • regret ca nu am avut mai multi voluntari, pe apa, la proba de inot. Consider ca triatlonul este un sport practicat de oameni onesti, care studiaza traseul si isi dau silinta sa il respecte;
  • regret ca nu am fost mai exigenti la intrarea in rastel si la verificarea bicicletelor. Consider ca regulamentul era clar: "Este permisa participarea pe orice fel de bicicleta, cu exceptia bicicletelor care sunt prevazute cu aerobare".
  • regret ca asfaltul nu a fost perfect;
  • regret ca nu am prevazut inca de la inceput necesitatea punctului de hidratare de la intrarea in parc;
  • regret scaparile din timpul festivitatii de premiere.
Imi cer iertare tuturor celor pe care i-am suparat, pentru toate aspectele mentionate mai sus, dar si pentru cele pe care nu le cunosc.

Totodata,

  • felicit pe toti cei care s-au bucurat de concurs, dar indeosebi pe cei care au terminat primul lor triatlon;
  • multumesc Primariei Buftea, Politiei Locale, Jandarmeriei, Serviciului Ambulanta si Federatiei Romane de Triatlon pentru sustinere; 
  • multumesc celor aproape 300 de participanti;
  • multumesc celor care au citit Regulamentul si l-au respectat, depunand un efort suplimentar sa isi dea jos aerobarele sau care au renuntat la participare datorita regulamentului;
  • multumesc parintilor care si-au adus copiii pentru a participa la Crosul Copiilor;
  • multumesc tuturor partenerilor si sponsorilor;
  • multumesc celor aproape 50 de voluntari care s-au implicat activ in organizare si mai ales celor care au actionat spontan, atunci cand a fost nevoie;
  • multumesc participantilor care ne-au trimis impresiile lor;
  • multumesc fotografilor si intregii echipe de organizare;
  • multumesc lui Dumnezeu ca am avut o zi insorita si ca a avut grija ca evenimentul sa se desfasoare fara evenimente neplacute.
Dat fiind faptul ca aceasta a fost a treia editie, ii inteleg pe cei care au avut anumite asteptari din partea noastra. Mi-e greu sa inteleg insa mesajele pline de rautate pe care le-am citit dupa concurs. Cu toate acestea, ii iert pe cei care si-au expus opinia, fara sa se gandeasca ca mesajul lor va fi citit tocmai de aproapele lor, cu care se va intalni cu siguranta, in viitor, in cadrul unui alt concurs de triatlon.

Rezultate si Impresii: http://www.triatlonbuftea.ro/rezultate-2016/






sâmbătă, 20 februarie 2016

Duathlon Winter Challenge - 20.02.2016

Dupa cinci ani, din nou pe podium

Cu bucurie am acceptat invitatia lui Florin Simion de a participa alaturi de el, in stafeta Pegas TTR, la Duatlonul (5.5 km alergare + 12 km bicicleta + 4,5 km  alergare) din cadrul WinterTri Challenge.

Am fost prezent la WinterTri inca de la prima editie (2012) cand, datorita numarului mult mai scazut al participantilor, am terminat pe podium la categoria mea de varsta.

Acum, la a cincea editie, se poate observa dezvoltarea exponentiala a triatlonului in Romania:
- a crescut foarte mult numarul participantilor, organizatorii fiind nevoiti sa dea startul in patru serii;
- organizarea este, de la un an la altul, tot mai buna;
- voluntari si sponsori tot mai multi.

Din punctul meu de vedere, consider ca locul de schimbare a stafetelor, intre prima proba de alergare si proba de ciclism, ar fi trebuit sa fie inainte de intrarea in zonei de rastel. Astfel, s-ar fi evitat intersectarea alergatorilor cu ciclistii, precum si dezorientarea lui Florin, care in loc sa vina inspre zona de schimb stafete a continuat sa alerge in rastel dupa participantii la duatlon individual. Prin urmare, am pierdut in tranzitie aproximativ 45-60 secunde. Desigur, aceasta situatie s-ar fi putut evita daca Florin ar fi venit direct la zona de schimb stafete. Dar, datorita acestei intarzieri, am pornit in proba de ciclism si mai motivat! Cand am schimbat din nou stafeta, am simtit ca si Florin era foarte determinat sa recupereze timpul pierdut! In final am terminat pe podium, care bineinteles ca ne-a adus foarte multa bucurie!

 


PS: multumiri speciale pentru
- concurentul care, desi se grabea, mi-a imprumutat pompa de aer inainte de inchiderea rastelului de biciclete; 
- prietenul care, inainte de start mi-a dat un plic cu magneziu. I-am spus ca daca ajung pe podium, rezultatul se va datora magneziului!