3 iulie 1999 Zarnesti
- înot 1.5 km în lacul Codlea, lângă Braşov;
- ciclism 80 km pe traseul Codlea – Vulcan – Tohanu Vechi – Bran – Moeciu – Fundata – Tohanu Nou – Zărneşti – Cabana Gura Râului
- şi în final, alergare 15 km prin Prăpăstiile Zărneştilor până la Cabana Curmătura şi sosire la Cabana Gura Râului.
Ştiu
că distanţele nu sunt acelea ale unui “Ironman adevărat”, însă faptul că atât
traseul de ciclism, cât şi cel de alergare parcurge zone cu diferenţe mari de
altitudine, constituie un argument întemeiat pentru ca organizatorii să
denumească acest triatlon “Trofeul Romanian Iron Man”.
Astăzi
înot numai în stilul bras şi reuşesc destul de des să intru cu capul sub apă.
Ies printre ultimii din apă şi reuşesc pe parcursul probei de ciclism să
depăşesc câţiva participanţi. Reuşesc să pedalez fără oprire întreaga distanţă
şi ajung foarte bine dispus la zona de tranzit ciclism – alergare. Îmi las
bicicleta în spaţiul special amenajat, încalţ adidaşii de alergare şi mă
îndrept spre punctul de alimentare. Iau un pahar cu apă în mână, îl beau pe
jumătate şi, când îl pun înapoi pe masă, aud o doamnă spunându-mi: “Bea-l tot, eşti deshidratat! Hai mai bea
unul!” Şi îmi întinde un alt pahar,
pe care, cuminte şi ascultător, îl beau până la fund. Încep să alerg, dar nu
reuşesc să menţin ritmul de alergare deoarece simt apa în stomac precum un bolovan.
Îmi spun că dacă merg un pic o să mă lase durerea şi voi putea ulterior să
alerg. Trec plimbându-mă prin Prăpăstiile Zărneştilor şi continui tot în
plimbare să urc până la Cabana Curmătura. Sunt depăşit de alţi alergători, însă
simt că nu am energie de a alerga şi mă decid să cobor încet-încet până la
linia de sosire. Mă bucur că am terminat cu bine întregul traseu, dar îmi e
ciudă că datorită “unui pahar de apă” nu am mai fost în stare să alerg...
