Înoată. Înoată până când muşchii sunt la limita cedării, iar spectrul înecului este mai aproape ca oricând. Pedalează. Pedalează până când cadrul bicicletei pare a se dezintegra, iar transpiraţia curge şiroaie. Aleargă. Aleargă până simţi cum plamânii trag haotic foc, nu aer, iar leşinul se apropie cu paşi mai repezi decât ai tăi. Dacă nu ai murit în urma suprasolicitării organismului, atunci eşti cu siguranţă unul dintre cei puţini. Cei aleşi. Cei capabili de performanţe supraomeneşti. Cei care reuşesc sa termine vii una dintre cele mai cumplite probe de rezistenţă şi curaj inventate vreodată de mintea omenească: Triatlonul oamenilor de oţel.
- Triatlonul IronMan constă în parcurgerea a 3,86 kilometri înot, 180,25 kilometri probă de ciclism, urmată de o cursă clasică de maraton de 42,185 kilometri.
- Durata medie a parcurgerii complete a triatlonului este de 15-17 ore de efort continuu, la parametri maximi.
- Recordul IronMan a fost stabilit în anul 1996, de către belgianul Luc Van Lierde, care l-a parcurs în 8 ore, 4 minute şi 8 secunde. Recordul triatlonului pentru femei a fost stabilit de britanica Chrissie Wellington care, în anul 2009, a câştigat triatlonul cu timpul de 8 ore, 54 minute şi 2 secunde.
- În timpul triatlonului, organismul unui atlet participant consumă între 8.500-11.500 kilocalorii
- Pe durata întrecerii, un concurent pierde, în medie, 2 litri de apă prin intermediul transpiraţiei.
- Pantru a menţine ridicat nivelul glucozei din sânge, organismul competitorului trebuie să primească carbohidraţi de calitate, cu absorbţie rapidă, care să treacă cât mai repede din sistemul digestiv în fluxul sangvin.
- Deshidratarea este principala cauză a leşinurilor şi colapsului. Pierderea de apă şi electroliţi, amplificată de temperaturile ridicate, duce la scăderea imediată a nivelului sodiului din organism (hiponatriemie), fenomen negativ caracterizat de scăderea tonusului muscular, ameţeli, greaţă, scăderea presiunii fluxului sangvin, amplificarea ritmului cardiac şi, uneori, instalarea stării generale de şoc. Pierderea unor cantităţi mari de sodiu poate duce chiar la apariţia stării comatoase
Autor: Nicu Parlog
Articolul integral: descopera.ro
