Au trecut deja 10 ani de TriChallenge, 23 ani de cand
particip la
concursuri de triatlon si 6 ani de cand sunt implicat in organizarea
de evenimente sportive. In acest interval de timp am urmarit indeaproape
evolutia triatlonului in Romania, de la un grup de cel mult 50 de persoane care
participau la concursurile organizate in anii ’90, pana la concursuri cu peste
1.000 de participanti, anul acesta. O contributie esentiala in cresterea
triatlonului in tara noastra a avut-o, fara doar si poate, TriChallenge Mamaia! Felicitari!
Cu gandul de a ma bucura de eveniment, m-am inscris la Proba
Sprint (750 m inot, 20 km ciclism si 5 km alergare). Mai mult, cu trei
saptamani inainte de start, vorbesc la telefon cu prietenul meu din copilarie,
Mugur Vusmuc, si il intreb daca nu ar vrea sa participe si el la un concurs de triatlon?
Mugur a fost de multe ori prezent la concursurile de triatlon la care am participat
eu, insa mereu in calitate de sustinator.
Atingand la un moment dat greutatea
de 104 kg (in urma cu 5 ani) a decis sa
slabeasca facand indeosebi antrenamente de ciclism si fiind atent la alimentatie. A progresat foarte mult, astfel
incat anul trecut, cand am urcat impreuna din Sibiu pana in Paltinis, am simtit
ca este un ciclist mai bun decat mine. Anul acesta a inceput sa alerge,
indeosebi de la serviciu pana acasa. Fiind constient de faptul ca inotul va fi
marea provocare, s-a inscris la concurs si am stabilit ca fiecare va merge in
ritmul propriu, insa pe parcursul probei de alergare ne vom astepta unul pe
celalalt astfel incat sa trecem impreuna linia de sosire.
Vineri dupa-amiaza ajungem impreuna in Mamaia si ne ridicam
pachetele de start. Cu privirea indreptata mai mult inspre copiii nostri, discutam
despre concursul de a doua zi, studiem traseul si zona de tranzitie.
Indeosebi pentru cei care participa la primul lor triatlon, intelegerea fluxului din
zona de tranzitiei este o provocare! Pe unde intram in tranzitie? Pe unde
iesim? Unde urcam pe bicicleta? Unde coboram de pe ea? Vezi sa nu uiti sa
iti inchizi bine casca! Ai grija sa nu pornesti la alergare cu casca pe cap!
Hai sa vedem cum ne aranjam lucrurile langa bicicleta, astfel incat sa facem o
tranzitie cat mai rapida, etc, etc.
In ziua cursei pornim abia la ora 7:50 din Eforie Nord.
Trezitul copiilor si impachetarea bagajelor a durat mai mult decat am
planificat… Ajungem la 8:25 in Mamaia, cautam un loc de parcare si intram in
zona de depozitare a bicicletelor cu cateva minute inainte de inchiderea zonei
de tranzitie (8:45). Merg sa vad cum si-a aranjat lucrurile langa bicicleta si ii
repozitionez casca, numarul de start si gelurile. Fiecare detaliu conteaza! Nu
vrem sa pierdem secunde! Imi spune ca de ce nu erau bine puse gelurile, ca doar
le va vedea in papucii de alergare si le va lua cand va pleca in proba de
ciclism. Ii explic ca acum le vezi pentru ca esti relaxat, insa dupa ce iesi din
apa, nu le vei mai vedea. Am aflat ulterior ca, desi le-am pus in papucii de
ciclism, le-a uitat in tranzitie!
Startul in alergare de pe plaja este cu adevarat
impresionat. Suntem peste 250 de persoane, atat de la Sprint Individual, cat si
de la Sprint Stafete. Totodata, in primul rand la linia de start, se pozitioneaza
participantii la Sprint – Campionatul national. Amatori si profesionisti (mai
precis, membrii diferitelor cluburi sportive) pornim impreuna.
Pentru a evita aglomeratia din apa, stam cat mai in lateral.
Apa marii este linistita. Valurile sunt aproape inexistente, iar temperatura
apei este foarte placuta. In timp ce inot, ma gandesc mereu la Mugur, care
inoata numai pe spate. Nu sunt un inotator bun, insa ma bucur ca parcurg
intreaga distanta in stilul craul. Ies din apa in 22 minute si 7 secunde,
aproape dublu fata de cei mai rapizi inotatori! Mugur iese din apa in 25 minute
si 40 secunde. Bravo Mugur!
La proba de ciclism este permis, incepand cu acest an, mersul
la plasa, adica in spatele sau in lateralul cuiva pentru a te feri de vant. Conform
specialistilor ( vezi
https://smartatletic.ro/triatlon/limbajulspecificintriatlon),
mersul la plasa usureaza pedalarea cu pana la 30%. Stiind acest detaliu,
pornesc in prima tura de ciclism cu gandul de a incerca sa intru in plasa
sportivilor mai buni decat mine, si care sunt deja la doua tura. Sunt putin
derutat de faptul ca inca de la inceput trec repede de mai multi ciclisti, insa
realizez ca ei sunt participantii la Supersprint. Dupa cel mult 500 m sunt depasit
de o tanara fata, Andreea Balan. Cresc ritmul, insa nu intru in plasa ei si o
vad cum se indeparteaza. Simt o retinere de a merge in plasa unei fete… Dar
iata ca sunt depasit de doi baieti. Accelerez si reusesc sa ma apropii de ei.
Este prima data cand merg la plasa, in trena cuiva. Simt cu adevarat efectul mersului la plasa. Pedalez cu efort mult mai redus, dar viteza este mai mare. O ajungem si o
depasim pe Andreea Balan. Conform regulamentului, fetele nu au voie sa mearga
in plasa baietilor. Ea pedaleaza in ritmul ei, insa spatiul nu este destul de
larg si astfel este imposibil sa se indeparteze prea mult de noi. Cu toate
acestea, Andreea isi vede de cursa ei si nu intra in plasa noastra.
La intoarcerile in punct fix, observ in spatele nostru, la
mica distanta un pluton mai numeros, unde ii remarc pe Radu Marga si Vald Balac,
doi triatlonisti foarte buni, aflati desigur cu un tur in fata mea. Parcurg
primele doua ture stand la plasa. A treia
tura intru si eu la trena, dar nu dureaza mult pana cand sunt depasit de un ciclist
prin dreapta si de Marga, prin stanga. Sunt putin derutat (indeosebi de faptul
ca nu ma asteptam ca cineva sa depaseasca prin dreapta) si ma vad nevoit sa
accelerez pentru a nu pierde plutonul. Reusesc sa raman in plasa lor intregul
tur al treilea, iar in al patrulea raman din nou in plasa celor doi ciclisti cu
care am parcurs primul tur. In tot acest timp, ma uit in anumite zone si dupa
Mugur, pe care il vad pedaland mereu singur sau avand in spate alti ciclisti.
Conform rezultatelor afisate, eu am parcus (mergand la plasa) cei 20 km in 42
minute si 2 secunde, iar Mugur (pedaland singur) in 40 minute si 14 secunde.
Felicitari Mugur!
Ajungand in zona de tranzitie observ ca Mugur este foarte
aproape de mine. Pornesc in alergare in ritmul meu si sper sa fiu ajuns de el
cat mai curand. La intoarcerile in punct fix vad ca distanta dintre noi se
reduce. Termin prima tura, fac dreapta spre zona de sosire, trec de linia de
cronometrare si fac stanga pentru a reintra in traseul din prima tura. Ajung la
punctul de hidratare si opresc pentru a-mi astepta prietenul. Beau un pahar cu
apa si vad ca Mugur nu mai ajunge! Doar era la cateva secunde in spatele meu!
Trec doi alergatori si inteleg ca s-a intamplat ceva. Oare nu s-a simtit bine
si s-a oprit dupa prima tura? Poate totusi vine mai incet. Incep sa alerg cu
gandul de a fi mai atent dupa prima intoarcere. Insa Mugur nu mai apare. Este
clar ca s-a oprit. Accelerez cu gandul de a ajunge la sosire cat mai repede.
Termin si tura a doua, intru in linia dreapta spre sosire si deodata apare
Mugur din randul spectatorilor. Il intreb ingrijorat ce s-a intamplat? Cum
simte? Imi spune ca nu stia ca trebuia sa faca doua ture la alergare si ca a
alergat direct spre sosire. Acolo, m-a cautat cu privirea, neintelegand
de ce nu l-am asteptat. Ii spun sa alergam totusi impreuna spre linia de sosire!
Din stanga apare Ana-Maria, sotia mea, impreuna cu Iosephina si Anastasia. Le
luam pe fete si alergam toti patru ultimii metri! Bucuria noastra este
insa redusa. Sigur ca el este dezamagit, insa analizand impreuna timpii de la
inot, ciclism si prima tura de alergare, concluzionam ca rezultatul lui, la prima
participare la un triatlon, este exceptional! Desigur, cu un detaliu: Mugur a
intrat in comunitatea triatlonistilor cu un DNF (Abandon/did not finish).
Bun venit, prietene drag!
PS: deoarece mi-a placut foarte mult, redau mai jos mesajul
primit inainte de start de la Vlad Stoica, Presedintele smartatletic,
organizatorul TriChallenge:
“Impreuna, am pus bazele unei comunitati in
care s-au legat destine, s-au format prietenii si povesti de dragoste si, nu in
ultimul rand, performante incredibile, afaceri, cluburi sportive si chiar si o
federatie de profil.
Este foarte important sa fim uniti, sa ne
respectam si sa contribuim pozitiv, in frumoasa noastra comunitate. Putem sa fim
un exemplu pentru societatea noastra, in care sa fii unit si solidar nu mai
este o normalitate.
Va indemn la prietenie, respect si fairplay,
si nu la rautati, mandrie, orgolii si competitie inutila. Acestea din urma nu
fac decat sa scada valoarea grupului nostru.
Singura competitie trebuie sa fie cu sinele,
cel de ieri.
Acestia sunt doar primii 10 ani, acesta este
doar inceputul. Depinde numai de noi sa dezvoltam, in continuare, fiecare cum
poate, acest sport si aceasta comunitate.”
