26.01.2012 Revista ALERG
Întotdeauna am crezut că alergarea are ceva mistic în ea. Este ceva ascuns, ceva tainic, ceva dincolo de sine în tot acest efort, doar aparent fizic, dar care este în cele din urmă o modalitate de a te cunoaste mai bine pe tine însuți.
Cartea “Ironman. Drumul meu spre împlinire“ de Tudor Buțu mi-a confirmat încă o dată acest lucru.
Volumul este o mărturie sinceră și emoționantă, lipsită de artificii sau adjective inutile, care – doar aparent – vorbește despre drumul autorului de la nivelul de simplu pasionat de mișcare până la acela de finisher al unei competiții de IronMan... Citeste mai departe >> Iata o invitatie cu miros de primavara, desi suntem in plina iarna iar nametii ne inconjoara.
Nu am citit cartea lui Tudor pentru a face o scurta recenzie, insa titlul, precum si felul de a fi al autorului, imi sugereaza cate ceva. “Nu este usor sa termini un Maraton, cu atat mai mult un Ironman” isi incepe Gabi Solomon recenzia despre carte, lucru cat se poate de adevarat. De aceea titlul este puternic motivational.
Apoi, menirea fiecaruia este sa isi caute menirea in viata. Iar un concurs tip maraton, in care ai timp sa observi “peisajele interioare”, nu poate fi decat un prilej perfect pentru gasirea drumului spre implinire... Citeste mai departe >>
29.01.2012 maratonpiatracraiului.blogspot.com
Tudor Buţu scrie pentru noi toţi prima carte românească despre triatlon. Participarea însăşi la o cursă Iron Man este o experienţă care îţi poate schimba viaţa, dar pentru noi cartea lui Tudor cuprinde mai mult decât atât, este o pledoarie pentru sporturile desfăşurate în natură, pentru respect şi prietenie. Tudor este unul dintre puţinii oameni care au participat până acum la toate cele şase ediţii ale Maratonului Piatra Craiului şi care prin atitudinea lui aduce în faţa noastră a tuturor, pasiune şi valoare.
31.01.2012 George Enescu, Facebook
Felicitari pentru carte. Am terminat-o de citit si, asa cum ma asteptam, este foarte reusita. Ai reusit sa transmiti un mesaj important, care insa din pacate este inteles de prea putini oameni (cel putin la noi in tara).
Limbajul este placut iar lecturarea cartii nu este solicitanta. Am mai invatat cate ceva despre triatlon si antrenamente si acum dorinta de participare la un astfel de concurs a crescut exponential. Ba chiar ideea unui ironman a prins o alta forma pentru mine, cu atat mai mult cu cat imi amintesc de crosul "Aripi deschise" din 2011: am iesit la general cu 2 pozitii in fata ta, am sprintat cateva secunde in paralel cu tine si in final m-am detasat.
Dupa ce am vazut in carte timpul tau si am verificat si clasamentul mi-am spus: WOW! Am intrecut un ironman...
Succes in continuare si spor in tot ce faci. Astept cu nerabdare sa ne vedem la startul primului meu maraton montan sau triatlon. Ar fi o onoare pentru mine sa particip alaturi de tine.
Cu respect,
George
01.02.2012 Ciclism.ro Totul despre ciclism!
Tudor Butu – IRONMAN Drumul spre implinire, o experienta unica ce trebuie ascultata
Citeste mai departe >>
01.02.2012 Romania Pedaleaza
Faptul că a fost descalificat de la primul triathlon la care a participat în urmă cu mulţi ani nu l-a descurajat. Antrenamentele au început in noiembrie 2010. Durau între 6 şi 10 ore pe zi. Tudor se pregătea pentru cea mai dură cursă. A aleargat, treptat, semi-maraton, maratoane, curse montane, triatloane. Iar pe 7 august 2011, la Regensburg, în Germania, visul s-a împlinit: a terminat o cursă de IronMan.
Asculta intregul interviu: http://pebicicleta.romania-actualitati.ro/
01.02.2012 Ovidiublag.ro Asculta intregul interviu: http://pebicicleta.romania-actualitati.ro/
O carte despre fascinaţia triatlonului dar şi a alergării, a alergării nu numai pe şoselele asfaltate din Bucureşti sau Cluj ci mai ales pe drumurile grele de munte, prin Piatra Craiului, prin Făgăraş, pe la Moeciu, prin Grecia pe cărările Olimpului…
Întrebat: “De ce alergi?”, Tudor Buţu răspunde simplu: “Alerg pentru pace. Pentru pacea mea interioară!”
“Trofeul Iron Man 2000”, “Germania: Triatlonul şi Maratonul la el acasă”, "Triatlonul fără Asfalt”, “Un vis împlinit: Ironman” sunt doar câteva titluri ale unor capitol ale cărţii unde cititorului i se face cunoştinţă cu duritatea dar şi frumuseţea acestor întreceri la care este bine să participi şi formidabil să termini concursul. Poate şi de aceea fiecare concurent care încheie întrecerea primeşte o medalie, un tricou drept recompensă şi frumoasă aducere aminte. Citeste mai departe >>
02.02.2012 Biciclistul.ro
Nu vă spun despre ce e vorba în carte, desi în mare puteti să intuiti, pentru simplul fapt că încă nu am apucat s-o citesc (pe toată). Vroiam doar să vă anunț că o citesc si că voi reveni cu un review.
Cartea n-ar fi apărut dacă Tudor nu ar fi fost impresionat de soarta unor oameni.
Fondurile obtinute in urma vanzarii cartii vor fi donate Asezamantului Social pentru copii si mame fara adapost “Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil” din localitatea Slobozia, judetul Giurgiu.Citeste mai departe >>
07.02.2012 Ciclism.ro Totul despre ciclism!
Sambata, 4 februarie, a avut loc in Sibiu lansarea cartii lui Tudor Butu – “Ironman – Drumul meu spre implinire”, o carte care descrie pasii si trairile lui Tudor care l-au facut sa isi implineasca visul.
Cartea povesteste drumul sau spre implinirea visului, terminarea unui concurs de IRONMAN.
Este de fapt un jurnal, incepand cu prima iesire pe munte din anul 1994, participarea la primul Triatlon in 1995, Trofeul Romanian Iron Man 1999, 2000, diferite curse in Germania si multe alte concursuri.
Maratonul de alergare Montana Piatra Craiului l-a facut insa sa se depaseasca pe el insusi, fiind tot mai bun de la an la an. Dupa alergarea din 2010, unde a scos un timp de 6 ore si 15 minute, a decis ca este pregatit sa participe la un concurs de IRONMAN si a vrea sa il si termine. Asa a inceput antrenamentul si dorinta de a-si implini visul.
“Cel mai important este sa te bucuri de oamenii cu care te intalnesti in drum si de locurile prin care treci” ne povesteste Tudor zambind.
Miscare = Energie = Viata
Citeste mai departe >>
10.02.2012 Tibi Neagu, email
Am terminat cartea, mi s-a parut extraordinara! Nici nu va dati seama cat de mult inseamna pentru un montaniard alergator lectura unei astfel de carti! Am retrait si eu momentul primului maraton (pentru mine a fost Ciucas Trail Running 2010 - abia l-am terminat, cu dureri in toate partile, la un moment dat am si vomitat pe traseu...) precum si momente mai frumoase, cand placerea de a alerga a fost deasupra durerii, cum spuneti in carte - pentru mine un asemenea moment a fost Ciucas Trail Running 2011 unde am reusit o performanta mare pentru mine - 5h39). Intr-adevar adevarata implinire vine atunci cand reusim sa ne bucuram de experienta competitiei in ciuda durerilor inevitabile si a efortului ce uneori pare supraomenesc.
Bucuria de a citi despre Lucian Clinciu, despre MPC, EcoMaraton, traseele din Muntii Fagaras pentru mine a fost foarte mare. Mi-a ramas in minte ultima pagina din carte, unde povestiti ce ati simtit in saua de sub Vf. Garbovei, cum ati devenit parte din natura si ati reusit sa fiti prezent aici si acum. Consider acest lucru una din cele mai mari realizari ale unui om - sa fie capabil sa simta momentul prezent cu toata fiinta lui si ma bucur ca prin sport putem ajunge atat de aproape de acest ideal.
Felicitari pentru carte, in afara de o lectura extrem de inspirationala ea reprezinta si un mare pas inainte pentru promovarea sportului "de masa" in Romania!
O seara excelenta,
Tibi Neagu
12.02.2012 mnicolle.blogspot.com
Dupa 8 zile cat a stat pe noptiera mea, azi dupa o saptamana prea lunga, prea agitata si mult prea obositoare, am lasat toate problemele, necazurile, gandurile si toata treaba si am citit cartea lui Tudor Butu - "IRONMAN. Drumul meu spre implinire".
Trebuie sa recunosc ca eu plang la filme (la alea lacrimogene mai exact) dar nu la citit carti. Ei bine exista un capitol la care fara sa vreau o lacrima tot a curs. Nu ma pricep la recenzii de niciun fel si nu cred ca voi reusi sa trasmit emotia si trairile cum a facut Tudor, asa ca nu pot decat sa va recomand sa o cititi.
13.02.2012 Povestea merge mai departe...
 |
| Foto: Dragu Marius |
Traduc cartea lui Tudor. Imi vine sa las balta traducerea, sa-mi incalt pantofii de sport si sa o tai de acasa, fara sa stiu exact incotro. Imi doresc doar sa alerg. Simt ca asta ar putea sa ma elibereze de stress-ul acumulat in ultimii ani. Senzatii dintre cele mai diverse se pravalesc peste mine. Traducind capitolul dedicat Triatlonului de la Leipzig imi amintesc anii studentiei la Leipzig unde, de altfel, l-am cunoscut pe Tudor, imi amintesc ziua de duminica in care m-a dus prin parcul unde se antrena, entuziasmul cu care imi dadea detalii despre cum si de ce se antrena. Mai traduc un rind-doua si ma trezesc din nou sub asediul amintirilor. Crimpeie decupate din istoria care ne leaga imi incetoseaza mintea si privirea, ma ridic de la computer si ma indrept spre frigider doar ca sa fac ceva. Acolo nu gasesc nimic “corespunzator”: imi dau seama ca, in mod subit, sortez alimentele dupa “modelul Tudor”, realizez ca nu am nici portocale, nici banane, in schimb descopar o halca de sunca luata de la un tirg de produse bio, care insa instantaneu intra in dizgratie. Ma uit pe geam, apoi ma asez la computer, nu am stare, ma ridic sa-mi inspectez pantofii de alergat (luati din Leipzig, a propos), decid ca am nevoie de altii mai buni si zabovesc ceva vreme pe internet cautind pantofi care sa imi protejeze mai bine genunchii deja cam uzati. Nu ma incumet sa ies din casa pentru a alerga prin frig si zapada, gindul ca as putea sa alunec si sa imi rup vreo mina sau picior ma handicapeaza. Revin la computer, trag de mine pentru a inainta cu inca o runda, pardon, pagina, iar la un moment dat imi amintesc formula prin care il “recompensam” pe Tudor dupa fiecare din concursurile descrise in carte atunci cind auzeam cit a alergat, pedalat, inotat si in cit timp: “Tu nu esti sanatos!”. Constat ca propozitia asta nu mai imi iese din cap, se repeta ca un ecou, ceea ce ma enerveaza la culme. Mi-e rusine ca am fost “capabila” sa-i vorbesc in acel fel, daca as avea boabe de porumb la indemina probabil ca m-as aseza cu genunchii oricum subreziti pe ele ca gest de penitenta, cum faceam in copilarie. Asa nu-mi ramine decit sa sper ca nu s-a suparat pe mine si promit solemn si public macar sa il iau cu mine la magazin atunci cind voi achizitiona noii pantofi de alergare.
RăspundeţiŞtergere