Ca sa cunosti lumea, nu poti sa ramai pe loc. Trebuie sa-i iesi in intampinare, sa pornesti la drum. Calatoria nu este doar o cale de a cunoaste lumea si viata, ci si pe tine insuti.
sâmbătă, 20 aprilie 2013
miercuri, 3 aprilie 2013
Eu nu stiu sa alerg!
Dragi prieteni,
As vrea sa va impartasesc o
corespondenta avuta in ultimile zile cu o doamna, care va participa pentru
prima data la un concurs de alergare, la Cozia Mountain Run:
La sfarsitul lunii martie m-a intrebat
mai multe detalii despre concurs si a facut marele pas sa se inscrie in data de
1 aprilie. Am considerat sa o incadrez intre cei care s-au inscris in martie,
cu o taxa putin redusa. Iata ce mi-a raspuns:
Va multumesc foarte mult pentru
reducere. Este un inceput placut pentru mine, intotdeauna sunt uimita in cel
mai placut mod atunci cand cineva imi face o reducere fara niciun interes (si,
in cazul de fata, chiar fara sa stie nimic despre mine). Ideea de a alerga
(transformata in ideea de a merge, mai realista pentru mine) dateaza de mai
putin de o saptamana si vine in urma incercarilor mele de a slabi - adica mi-am
propus sa slabesc si succesul a fost sub asteptari desi efortul a fost maxim
(din punctul meu de vedere); m-am gandit sa incerc ceva nou, sa imi propun sa
alerg (deocamdata, sa merg) si slabirea sa vina, asa, "secundar", in
timpul pregatirii.
Astazi am realizat ca “Eu nu
stiu sa alerg”! Adica eram convinsa ca nu doresc sa alerg (in general) si ca nu
rezist sa alerg 21 km. Azi am incercat sa alerg pe banda si am constatat ca nu
stiu. Am dat banda mai rapid si tot mai rapid, am mers mai rapid si la un
moment dat am avut senzatia ca nu mai pot "tine pasul" si am dat-o
din nou incetisor. M-am uitat in dreapta si in stanga la cei care alergau, suna
caraghios, dar chiar m-am uitat la picioarele lor, cum fac. Si apoi mi-am
amintit ca nu vreau sa ma fortez, vreau strict sa merg 21 km (e drept ca nu am
idee cum o sa ajung sa exersez asta, nu cred ca am niciodata timpul necesar).
Realitatea este ca nu am mai
alergat de la inceputul liceului. Nu am alergat nici dupa autobuz, de fapt cred
ca in ultimii 35 de ani am alergat o singura data. S-a intamplat acum 10 ani
(si amintirea este inca foarte vie) in Casa Groazei, la Viena. Era un labirint
prin care se mergea pe jos; la un moment dat fiica mea mi-a spus ca un
"personaj" se misca si eu am linistit-o dar apoi mi-a spus
"Da' vine dupa noi!" In acel moment m-am intors si cand am vazut ca
intr-adevar suntem urmariti, am impins-o pe fetita in fata mea si am inceput sa
tip si sa alerg; si sa ma gandesc "Numai pe fetita sa nu o prinda!"
Adica singura mea alergare din ultimii 35 de ani a fost intr-un moment cand imi
pierdusem cu totul ratiunea. Eram incaltata cu saboti cu talpa de lemn.
Ca sa schimb totusi, cat de
cat, proasta impresie: in schimb pot sa merg...aproape oricat. Asta am facut de
multe ori, nu m-as arunca sa afirm ca am mers 40 km intr-o zi, dar 20 cu
siguranta am mers. Ocazional, dar fara niciun exercitiu prealabil. Am mers de
dimineata pana seara cand am vizitat orase straine doar cu sotul meu (adica nu
si cu copiii). Am mers altadata mai bine de 10 km fiind gravida, cu picioarele
umflate si mai multe kilograme decat am acum (poate cu 10 mai mult), impingand
in plus si un carut.
Pana la urma, asa cum mi-a
venit ideea extrem de ciudata pentru mine sa particip la un semimaraton, poate
imi vine si curajul (nebun) sa alerg. Mi-a placut atat de mult descrierea
semimaratonului de la Budapesta, sa alerg prin orasul acela superb, pe poduri,
ma atrage mai mult decat sa alerg in natura. Dar are limita de timp, 3 ore.
Oricum, anul asta exista si...limita de bani. Se potriveste totul, adica si
daca as fi avut conditia fizica nu as fi avut bani si daca as fi avut bani nu
as fi avut conditia fizica. Dar anul viitor... Stiu ca antrenamentul ar trebui
sa fie regulat. Dar o sa incerc intai pe banda, macar ma pot tine de
ceva...
Am inteles ca exista si
curse pentru copii dar inscrierile se fac la fata locului. Noi vom veni cu trei
din cei sapte copii ai nostri (8, 6, 3 ani) si cei doi baieti mai mari au spus
deja ca vor sa alerge. Fetita, de 3 ani, probabil va dori si ea, cand va vedea
ca fratii ei alearga.
Va multumesc si ... abia
astept sa ajung la concurs.
Ruxandra C.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)