41 km alergare montana
Timp final: 6 ore 15 min
Nici mie nu imi vine sa cred!
Am participat la toate editiile MPC si am facut progrese de la an la an:
2006 - 7 ore 48 min,
2007 - 7 ore 47 min,
2008 - 7 ore 22 min,
2009 - 7 ore 10 min.
Mi-am propus anul acesta sa termin sub 7 ore.
E vineri seara. Ajung din timp la Casa de Cultura din Zarnesti pentru a-mi ridica numarul de participare. Il intalnesc pe Lucian si schimbam doua vorbe. Imi spune ca maine va fi rece si sa imi iau manusi si caciula. Incepe sedinta tehnica. Lucian descrie traseul si portiunile cu o dificultate mai mare. Il urmaresc cu atentie, insa un gand incepe sa ma macine: nu am la mine nici manusi si nici caciula! Apoi Lucian ne spune ca inainte de start se va face o verificare a echipamentului obligatoriu. Daca nu imi da voie sa pornesc fara manusi si fara caciula?
Plec impreuna cu Sebastian sa cautam un restaurant. Ca de obicei inaintea unui concurs, pastele sunt prietenele noastre. Cand aude ce comandam, chelnarul ne intreaba: "Nu va suparati, ce se intampla, ca toata lumea comanda azi paste?" Atunci am observat ca langa noi mai erau alte mese cu concurenti care comandasera si ei paste!
Nu pot sa adorm! Ma gandesc doar la manusi si la caciula! De ce oare nu mi le-am luat? Citesc revista ALERG si intr-un final adorm...
E sambata dimineata, ora 8. Ajung in centrul Zarnestiului si incep sa ma plimb in apropierea zonei de start. E destul de rece, insa nu ploua. Dar oare cum o fi in Saua Funduri? Ma uit la alti participanti. Nici ei nu au manusi. Ba da, uite ca unii au! Chiar si caciula! Il intalnesc pe Adi si stiu ca el este foarte bine pregatit. Doar este membru al lotului national de alergare montana! Vad ca are caciula pe cap si cu teama il intreb: "Ce crezi va fi frig? Oare am nevoie de manusi si caciula?" Raspunsul lui vine ca o usurare: "Eu voi alerga in tricou! Insa acum, inainte de start ia-ti haine pe tine sa iti tina cald!" Ah, Adi, nici nu stii cat de mult iti multumesc!
Mai am insa de trecut de controlul lui Lucian:
"Salut Lucian! Am numarul 356." "Salut, succes!"
Am trecut! Gata, cosmarul cu manusile si caciula a trecut. Acum ma uit in jurul meu si ma bucur cand vad cati participanti au venit la MPC. Am inteles ca peste 450.
La prima editie, in 2006 eram doar 50. Este fantastic!
10, 9, 8 .... 3, 2, 1, START!!!!
De acum imi doresc sa nu ploua si sa termin in siguranta. Fiecare pas este foarte important, asa ca atentie maxima. Pornesc incet. Multi zarensteni au iesit in poarta sa ne vada. Majoritatea se uita, nu spun nimic si nici nu vreau sa stiu la ce se gandesc...
Dupa 30 minute de alergare usoara pe drum incepe frumoasa urcare in sir indian prin Magura.
Cand ajungem iarasi pe drum mai putem schimba si cateva vorbe intre noi:
 |
Foto: Nico Verhelst |
In zona La Table ma apuca iarasi tristetea, ca in fiecare an, cand vad cum arata padurea defrisata...
De la stana Grind pana in saua Funduri incepe o lunga urcare. Insa stiu, eu am nevoie de o ora. De data asta insa, suntem multi, si urcam in liniste unul dupa altul. Ajung in saua Funduri dupa 2 ore si 39 min de la start. Anul trecut am ajuns aici in 2 ore si 53 min. Deci, stau foarte bine. Am recuperat acele 10 minute de care am nevoie pentru a ma incadra sub 7 ore.
Acum urmeaza portiunea cu gradul cel mai mare de dificultate. Trebuie sa fiu si mai atent!
 |
Foto: Laurentiu Pavel |
 |
Foto: Laurentiu Pavel |
In zona Marelui Grohotis beau primul Liquid SPONSER Energy Plus si apoi inainte de coborarea spre refugiul Spirlea mananc un baton SPONSER High Energy. Ajung la refugiu, care este la km 20 al traseului, dupa 3 ore 53 min de la start. De aici pana la Plaiul Foii stiu ca nu am nevoie de mai mult de 30 minute. Ma simt bine si alerg fara oprire.
 |
Foto: Andrei Tanasie |
Ce bucurie la punctul de alimentare! Gasesc struguri, banane, mere si mai ales supa calda. Beau doua pahare de supa si imi pun vreo trei pahare de ceai cald in Camelback. Vorbesc cu Sebastian, care imi spune ca are crampe. Ii spun ca eu ma simt bine si ca sunt in grafic sa ajung sub 7 ore. Pornesc si ma uit la ceas: au trecut 4 ore 25 min. Anul trecut de aici pana la refugiul Diana am facut o ora si de acolo inca una pana la finish. Asadar, as putea sa termin chiar si in 6 ore 30 min!?! Ar fi incredibil!
Tocmai am inceput urcarea spre Diana. E o urcare lunga, prin padure, care ai impresia ca nu se mai termina. Sunt insa calm. Stiu ca am nevoie de o ora pana sus. Au trecut 10 minute si incep sa depasesc alti participanti. Imi place ritmul meu. Ma simt bine. Au trecut 45 minute si il ajung pe Marian. Imi spune ca nu se simte bine, are ameteli. Incetinesc putin ritmul si incepem sa vorbim. Ii spun ca mi-a placut revista citita aseara iar el imi spune din exprienta lui de editor. Povestim si despre concursurile la care vrem sa mai participam si uite asa ajungem amandoi la refugiul Diana.
Ma uit la ceas: 5 ore 20 minute. Cobor in alergare. Marian a ramas putin in urma, insa chiar in spatele meu parca alearga prea aproape de mine o fata. Ii spun ca daca vrea o las sa ma depaseasca. Insa nu vrea, imi spune ca prefera sa se tina de ritmul meu. Iar eu sunt oarecum multumit ca nu ma lasa sa incetinesc. Trec in viteza de Coltul Chiliilor si nu ma opresc la ultimul punct de alimentare. La un moment dat il aud pe Marian: "Hai Tudor, ca mi-am revenit!" Ma bucur si continui sa alerg. Ajungem impreuna aproape de drumul ce vine din Plaiul Foii. Alergam in paralel si simt pentru prima data durere in genunchi. Imi vine sa ma opresc, insa il vad pe Marian ce frumos alearga si trag de mine sa ma tin de el. Mai avem un kilometru iar ceasul meu arata 6 ore 8 minute. Incredibil! Mentin ritmul lui Marian si ajungem amandoi dupa 6 ore si 15 minute la linia de sosire. La intrarea in linia dreapta incepe lumea sa aplaude, o vad pe Cornelia care striga "Hai Tudor!"
Ce atmosfera frumoasa!
 |
Foto: Nico Verhelst |
Marian imi multumeste ca l-am tinut de vorba pe urcarea spre Diana, iar eu ii multumesc ca a fost alaturi de mine pe ultimii kilometri.
Felicit si sunt felicitat de alti participanti. Pe unii ii stiu de la alte concursuri, iar cu altii tocmai am facut cunostinta in timpul acestui maraton. Unii au participat acum la primul lor concurs de alergare montana, iar altii au foarte multa experienta si rezultate extraordinare. Aflu ca Adi a ajuns primul! Abia astept sa se afiseze clasamentul oficial si sa vad rezultatele celorlalti prieteni.
Lucian, organizatorul concursului, se gandeste si la viitor si tocmai da startul Maratonului Piatra Craiului Junior:
Multumesc Tudor!!
RăspundețiȘtergeresi noi am fost, a fost superb! am fost in fiecare an si anii se numara in functie de MPC!!!
A fost superb! Ma bucur pentru Adi, pentru ziua rece dar atat de calduroasa iar cand te-am vazut venind am zis DA!!! Tudor a mers excelent, e in forma!
Pozele sunt foarte faine! Felicitari!
bravo tudor.mi-au placut si pozele si mai ales comentariile.parca as fi fost si eu pe acolo.si numai sa spui ca poti alerga 41km fara oprire mi se pare o chestie grozava.de miercuri ma apuc si eu de sport... hahaha..salutari! ovidiu&co.
RăspundețiȘtergereSalut!
RăspundețiȘtergereSunt Vlad Sancraian, din Cluj, ne-am intalnit in Zarnesti la pensiune.
In primul rand vreau sa te felicit pt rezultatul de la MPC! Ma bucur mult ca ti-ai indeplinit obiectivul! Bravo! Am vazut ca si tu esti fericit. Felicitari inca o data! :)
In al doilea rand, vreau sa-ti multumesc foarte foarte mult pt sfaturile pe care ni le-ai dat la pensiune. Eu de obicei, la maratoanele de MTB, merg pe tot traseul la limita, sunt obisnuit sa fortez la maxim. Nu-i o strategie buna si incerc sa invat din greseli si sa ma mai temperez. De multe ori am avut de castigat, dar de multe ori am avut si de pierdut: am facut snake bite, am avut crampe, m-am taiat pe final.... Dar la MPC, ascultand ce mi-ai zis tu, am mers pana la refugiul Spirla constant, fara sa fortez, urmarind sa nu gafai. Nu am mers nici tare, nici incet...am gasit un ritm propriu, bun. La Spirla mi-am dat seama ca ma simt bine, am tras un pic mai tare pana la CP iar pe urcarea de la Diana am tras si mai tare, m-am simtit foarte bine, am mers destul de tare, aruncandu-ma in bete. La final am ajuns cu dureri in muschi cauzate de coborarea de la Diana...daca mai era 1 km nu stiu daca-l puteam alerga :) Strategie sugerata de tine a fost castigatoare. Iti multumesc mult ca ai impartasit cu noi din experienta ta acumulata pana acum! Respect! Imi cer scuze ca nu am apucat sa povestim mai mult la final....eu eram destul de surescitat :) si asteptam sa ajunga si Bogdan si Voichita si alti prieteni care au mai participat. Apropo, Si Bogdan si Voichita au fost foarte fericiti ca au reusit sa termine, amandoi fiind mutumiti de timpul scos.
Toti am fost virusati, asa ca, daca totul e ok, vom participa si la anu. Sper sa ne mai vedem, cel tarziu la MPC 2011!
Cu multumiri,
Vlad Sancraian
FELICITARI!!!!! Ma bucur foarte mult pentru tine si iti admir vointa si perseverenta! Tine-o tot asa!!
RăspundețiȘtergereAl tau prieten,
Alex
Sunt foarte emotionata acum ca ti-am citit blog-ul!! Si foarte mandra de tine!!!
RăspundețiȘtergereTot asa mai departe.
Esti fantastic!!
Te pup
Betina
Aici a fost pentru prima oara cand nu m-am mai intrebat: "Oare nu se mai termina". De obicei dupa km 35 ma intrebam oare cat mai e . Aici nu. Si e evident de ce. Nu, nu erau femei goale pe marginea cararilor care sa ne incurajeze frenetic (sarind in sus si dand din maini).
RăspundețiȘtergereIncredibil de frumosi muntii acestia!
Tehnic vorbind, am plecat destul de bine. Nu cunosteam traseul dar m-au ajutat tare mult sfaturile lui Tudor. Am o problema cu crampele si nu le-am dat inca de capat.( Cu o zi inainte am condus vreo 8 ore din Baia Mare si simteam cum mi se pun carcei inca inainte de a alerga vreun metru). Am plecat bine dar pe urcare spre saua Funduri a trebuit sa fac pauze lungi si dese din cauza crampelor. Apoi coborarea cu accente de alpinism a fost si frumoasa si relaxanta. Se cobora incet pe cele 2 fire de corzi si imi convenea. Apoi am alergat binisor pana in Plaiul Foii. Auzisem eu de celebra supa calda din Plai dar nu credeam sa fie atat de buna iar impreuna cu o branza senzationala si combinate cu o pauza de vreo 10 minute, zici ca nu alergasem pana atunci deloc, eram refacut complet.
Apoi a venit sperietoarea. Urcarea spre ref. Diana. Cireasa de pe tort. Aici iar ii multumesc lui Tudor care mi-a zis sa stau linistit, sa nu ma agit, deorece in fix o ora se ajunge in varf. A fost f bine pentru psihic asta. Ma uitam din cand in cand la ceas si imi dozam efortul in functie de asta. Nu mi s-a parut atat de greu. Am urcat cu o ochelarista f draguta care , incredibil, seara la manifestarea de decernare a medaliilor a "prestat" si in spectacolul dansant ce a tinut aproape o ora, dupa ce alergase tot maratonul (tot respectul).
La coborarea abrupta din Diana am cazut cam rau. Piciorul stang a plecat de sub mine iar batul in care am incercat sa ma sprijin s-a indoit la 90 de grade. Durerea pe care o simti cand suna insistent cineva la usa si tu alergi sa deschizi usa si tragi un sut cu unghia de la degetul mare in pragul de jos dela usa de la camera mica, nici nu se compara cu asta.
Apoi a urmat o coborare usoara si placuta pana la sosire. 6h24
Am fost prima oara la MPC si da voi fi acolo si la anul
...............
Daca crezi ca poti sau daca crezi ca nu poti, oricum ai dreptate.