Intotdeauna am apreciat rolul voluntarilor in desfasurarea concursurilor la care am participat.
Avand in vedere faptul ca nu m-am simtit refacut in totalitate dupa Trail des 3 vallees, am hotarat sa nu mai alerg la EcoMarathon, dar sa particip in calitate de voluntar.
Si astfel, pentru prima data, am dormit foarte bine noaptea dinaintea concursului, fara nici un pic de emotie. De obicei ma trezesc cu doua ore inaintea startului, mananc si ma hidratez conform ritualului obisnuit, insa acum, stiind ca trebuie sa ma prezint in zona de start dupa plecarea concurentilor, m-am trezit cu o jumatate de ora inainte, ascultand relaxat din pat vocea Corneliei (pensiunea fiind exact in zona de start), care ruga soferii masinilor parcate in zona startului, sa mute masinile in afara traseului.
Doar in momentul in care am auzit numaratoarea inversa, am inceput sa simt exact aceleasi emotii pe care le-am simtit la fiecare participare! Emotiile insa, au fost foarte repede inlocuite de dorinta de a alerga alaturi de cei aproximativ 700 de participanti.
Dupa plecarea participantilor ne-am indreptat fara graba spre punctul de alimentare Gutanu, situat pe bucla a treia, chiar inainte de ultima urcare serioasa spre varful Gutanu. Impreuna cu prietenii de la Amicii Salvamont Brasov ridicam cortul, punem masa si apoi ne spalam pe maini in raul din imediata apropiere. Pregatim mai intai cele doua butoiase, unul cu apa si celalalt cu energizant. Umplem cateva pahare si, dupa ce ne punem manusile de plastic, incepem sa taiem: merele si portocalele in patru, iar bananele in trei parti. Doar batoanele energizante nu le putem taia cu cutitul, fiind nevoiti sa le rupem cu mana. Intr-un castron mai mic punem zaharul cubic.
Nici nu terminam bine pregatirile cand, dupa 2 ore si 53 minute de la start apare primul alergator:
Ca in orice echipa, ca totul sa functioneze bine, ne-am impartit si noi sarcinile: trei dintre noi au pregatit alimentele si doi notau numerele celor care ajungeau in acest punct de alimentare:
Toti alergatorii se bucurau cand ajungeau in punctul nostru de alimentare, stiind ca isi pot incarca bateriile inainte de lunga si abrupta urcare spre Gutanu:
In calitate de voluntar am avut posibilitatea sa ii vad pe toti participantii la maraton. Am incercat sa ii incurajez pe toti, insa nu pot sa uit bucuria reciproca simtita in momentul in care a ajuns domnul Chiurlea:
Ii urez multa energie in continuare si simt cum prin salutul nostru o parte din mine a plecat cu el spre linia de sosire...
Avand in vedere faptul ca nu m-am simtit refacut in totalitate dupa Trail des 3 vallees, am hotarat sa nu mai alerg la EcoMarathon, dar sa particip in calitate de voluntar.
Si astfel, pentru prima data, am dormit foarte bine noaptea dinaintea concursului, fara nici un pic de emotie. De obicei ma trezesc cu doua ore inaintea startului, mananc si ma hidratez conform ritualului obisnuit, insa acum, stiind ca trebuie sa ma prezint in zona de start dupa plecarea concurentilor, m-am trezit cu o jumatate de ora inainte, ascultand relaxat din pat vocea Corneliei (pensiunea fiind exact in zona de start), care ruga soferii masinilor parcate in zona startului, sa mute masinile in afara traseului.
Doar in momentul in care am auzit numaratoarea inversa, am inceput sa simt exact aceleasi emotii pe care le-am simtit la fiecare participare! Emotiile insa, au fost foarte repede inlocuite de dorinta de a alerga alaturi de cei aproximativ 700 de participanti.
Dupa plecarea participantilor ne-am indreptat fara graba spre punctul de alimentare Gutanu, situat pe bucla a treia, chiar inainte de ultima urcare serioasa spre varful Gutanu. Impreuna cu prietenii de la Amicii Salvamont Brasov ridicam cortul, punem masa si apoi ne spalam pe maini in raul din imediata apropiere. Pregatim mai intai cele doua butoiase, unul cu apa si celalalt cu energizant. Umplem cateva pahare si, dupa ce ne punem manusile de plastic, incepem sa taiem: merele si portocalele in patru, iar bananele in trei parti. Doar batoanele energizante nu le putem taia cu cutitul, fiind nevoiti sa le rupem cu mana. Intr-un castron mai mic punem zaharul cubic.
Nici nu terminam bine pregatirile cand, dupa 2 ore si 53 minute de la start apare primul alergator:
 |
| Ionut Zinca |
Toti alergatorii se bucurau cand ajungeau in punctul nostru de alimentare, stiind ca isi pot incarca bateriile inainte de lunga si abrupta urcare spre Gutanu:
 |
| Sebastian Butcovan |
 |
| Impreuna cu dl. Chiurlea Cristian |
Tudor, iti multumesc pentru vorbele bune si incurajarile dinaintea ultimei urcari. Eram obosit si printre ultimii dar am plecat energizat de la punctul vostru si am reusit sa termin cu 40 de minute inaite de limita. Mihai Petrov (#25).
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru totul :) A fost super :)
RăspundețiȘtergereMultumiri si din partea mea. Voluntariatul e greu si partial frustrant pentru un alergator. Ma tot gandesc daca la Cozia sa fiu alergator sau voluntar ?! :-))
RăspundețiȘtergereE mai greu voluntar decat alergator, nu-i asa/ :) Intotdeauna am avut un profunda recunostinta pentru voluntarii din concursuri. Nu-i usor sa faci asta 9 ore. Multumim! :)
RăspundețiȘtergereSalut Tudor,
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru incurajari si pentru voluntariat si astept povestea intreaga din Nepal.
Felicitari Tudor pentru activitatea de voluntariat!
RăspundețiȘtergereSarumana pentru incurajari, trebuie spus ca asta a fost singurul punct de alimentare in care am observat ca era si cola pe masa :)
RăspundețiȘtergere/Radu.