Maratonul – de fapt, întregul proces mental si fizic de pregătire, de abordare, de punere în practică – e o formă de negare a ritmului obisnuit de existentă. Trebuie să îti pui ordine în viață, să înveti să prioritizezi si să alegi doar ce e mai important pentru tine, dar în acelasi timp să găsesti timp si disponibilitate pentru antrenamente sau odihnă (fără a uita însă familia, prietenii, serviciul, alte obligatii).
Maratonul (hai să numim generic procesul pomenit mai sus) e un “cutremur“ fizic si psihic care te scoate din amorteală, te pune în miscare, îti declansează orgoliul (pentru că vrei să termini, să câstigi sau, cel mai important, să te cunosti pe tine), te învată să renunti la scepticism (“vei reusi, se poate“) si la lipsa de încredere.
La maraton nu există compromis. Nu există cale de întoarcere. Se merge numai înainte. Există doar un drum de parcurs si o linie de sosire care te asteaptă.
Maratonul te învată adesea că trebuie să ai curaj pentru a trăi cu adevărat, pentru a fi fericit. Maratonul e o foarte bună modalitate de a cunoaste mai bine felul în care esti.
Ar mai fi un singur lucru pe care vreau să ti-l spun acum: desi la prima vedere pare un efort solitar, maratonul e totusi unul în care înveti si ce e camaraderie si cât de importantă e o vorbă de încurajare primită la momentul potrivit. Asa că la maraton nu vei fi singur.
Autor: Marian Chiriac
Text integral: http://alerg.ro/scrisoare-catre-un-prieten-alergator.html
