Ironman 70.3 St. Poelten - Austria
1,9 km inot - 45:54
90 km ciclism - 03:02:38
21 km alergare - 02:10:51
Timp final: 06:16:53
2.200 de participanti. Toti in costumul de neopren. Nici o deosebire. Ma uit la ei si nu pot sa imi dau seama de unde vin, cat de antrenati sunt, ce obiective si-au propus sa atinga astazi. Mai sunt 10 minute pana la start, moment in care auzim comentatorii spunand numele celor 54 de tari de unde provin participantii...
In timp ce ma indrept spre zona de start il intalnesc pe Razvan, despre care stiu ca este foarte bine pregatit. Simt ca el va fi astazi cel mai rapid dintre romani. El si-a propus sa termine traseul in 5 ore, eu estimez 6 ore, in timp de profesionistii au ca obiectiv 4 ore...
La ora 7:00 are loc startul categoriei PRO. Ca spectacolul sa fie deplin, ei pornesc de pe ponton:
La ora 7:55 pornim si noi, Milka group (numiti asa datorita culorii castii de inot), categoria M 35-40.
Avem 7 minute sa intram incet-incet in apa si sa ne obisnuim cu apa rece!
Ca de obicei, nefiind un inotator foarte bun, raman in partea din spate a plutonului. Simt insa apa foarte rece si dupa nici 50 metri ma opresc pentru ca am impresia ca nu mai pot respira. Inot circa 100 m bras, ma linistesc si abia apoi reusesc sa inot in stilul craul.
Ma indrept inspre zona de tranzit inot - ciclism, si pentru ca am iesit printre ultimii din apa, la categoria mea de varsta, imi gasesc fara probleme sacul in care am echipamentul pentru urmatoarea proba. Imi amintesc cate semne distincte si-au pus pe saci cu o seara inainte participantii care inoata foarte repede, astfel incat sa nu piarda timp cautandu-si sacul: flori, frunze, panglici si esarfe colorate...
Traseul de ciclism este format dintr-o singura bucla de 90 km. Dupa cativa km intram pe autostrada S33, pe care pedalam 18 km. E o senzatie oarecum ciudata sa vezi cum intreaga autostrada este rezervata doar concurentilor!
La km 23 avem primul obstacol: o urcare lunga de 3 km. Aici distantele dintre noi se apropie, depasesc multi participanti, insa sunt si eu depasit... Oarecum din instinct nu fac nimic altceva decat sa ma uit la numele celorlalti ciclisti si sa identific tara din care provin. Foarte multi austrieci, germani, polonezi insa brusc vad un nume familiar:
"Hai Ilie!"
A doua urcare, insa e cireasa de pe tort: incepe la km 60 si are 8 km lungime! E greu, suntem toti obositi, si sunt chiar surprins sa vad vreo 2, 3 participanti mergand pe langa bicicleta... Vlad si Andrei sunt singurele nume pe care le observ, in rest ma uit mai mult in jos, nu mai departe de roata din fata. Prefer sa nu vad cat mai am de urcat...
Termin proba de ciclism in 3 ore si 2 minute si ma imbrac fara graba in echipamentul pentru alergare.
Dupa un kilometru intru pentru prima data in Event arena, in timp ce pe culoarul din stanga mea Filip Ospaly se indreapta, cu steagul Cehiei in mana, inspre linia de sosire: 3 ore 55 minute (inot - 23:32; ciclism - 2:15:52; alergare - 1:11:33). Ma uit cum bea insetat din berea pe care tocmai a primit-o si simt cum soarele ma incalzeste tot mai tare...
Stiam ca nu voi ajunge primul la linia de sosire, astfel incat sa alerg cu steagul Romaniei in mana, de aceea am ales sa alerg in frumosul nostru costum de calusar:
Niciodata in timpul unui concurs nu am fost asa de mult aplaudat si sustinut de pe margine ca astazi.
Aud copiii strigandu-si parintii "Mama, uite!", vad spectatori alergand pe langa mine incercand sa faca poze, insa cel mai mult aud "Super costum!" si "Bravo Romania!"
Imi vine sa rad cand vad, cu putin inainte de sosire, un englez alergand pe langa mine, cu o bere in mana, spunandu-mi:
"You are my hero!"
