Pegas Triatlon Club

www.triatlon.info.ro

Eu nu stiu sa alerg!

Dragi prieteni,

As vrea sa va impartasesc o corespondenta avuta in ultimile zile cu o doamna, care va participa pentru prima data la un concurs de alergare, la Cozia Mountain Run:

La sfarsitul lunii martie m-a intrebat mai multe detalii despre concurs si a facut marele pas sa se inscrie in data de 1 aprilie. Am considerat sa o incadrez intre cei care s-au inscris in martie, cu o taxa putin redusa. Iata ce mi-a raspuns:

Va multumesc foarte mult pentru reducere. Este un inceput placut pentru mine, intotdeauna sunt uimita in cel mai placut mod atunci cand cineva imi face o reducere fara niciun interes (si, in cazul de fata, chiar fara sa stie nimic despre mine). Ideea de a alerga (transformata in ideea de a merge, mai realista pentru mine) dateaza de mai putin de o saptamana si vine in urma incercarilor mele de a slabi - adica mi-am propus sa slabesc si succesul a fost sub asteptari desi efortul a fost maxim (din punctul meu de vedere); m-am gandit sa incerc ceva nou, sa imi propun sa alerg (deocamdata, sa merg) si slabirea sa vina, asa, "secundar", in timpul pregatirii.

Astazi am realizat ca “Eu nu stiu sa alerg”! Adica eram convinsa ca nu doresc sa alerg (in general) si ca nu rezist sa alerg 21 km. Azi am incercat sa alerg pe banda si am constatat ca nu stiu. Am dat banda mai rapid si tot mai rapid, am mers mai rapid si la un moment dat am avut senzatia ca nu mai pot "tine pasul" si am dat-o din nou incetisor. M-am uitat in dreapta si in stanga la cei care alergau, suna caraghios, dar chiar m-am uitat la picioarele lor, cum fac. Si apoi mi-am amintit ca nu vreau sa ma fortez, vreau strict sa merg 21 km (e drept ca nu am idee cum o sa ajung sa exersez asta, nu cred ca am niciodata timpul necesar).

Realitatea este ca nu am mai alergat de la inceputul liceului. Nu am alergat nici dupa autobuz, de fapt cred ca in ultimii 35 de ani am alergat o singura data. S-a intamplat acum 10 ani (si amintirea este inca foarte vie) in Casa Groazei, la Viena. Era un labirint prin care se mergea pe jos; la un moment dat fiica mea mi-a spus ca un "personaj" se misca si eu am linistit-o dar apoi mi-a spus  "Da' vine dupa noi!" In acel moment m-am intors si cand am vazut ca intr-adevar suntem urmariti, am impins-o pe fetita in fata mea si am inceput sa tip si sa alerg; si sa ma gandesc "Numai pe fetita sa nu o prinda!" Adica singura mea alergare din ultimii 35 de ani a fost intr-un moment cand imi pierdusem cu totul ratiunea. Eram incaltata cu saboti cu talpa de lemn.

Ca sa schimb totusi, cat de cat, proasta impresie: in schimb pot sa merg...aproape oricat. Asta am facut de multe ori, nu m-as arunca sa afirm ca am mers 40 km intr-o zi, dar 20 cu siguranta am mers. Ocazional, dar fara niciun exercitiu prealabil. Am mers de dimineata pana seara cand am vizitat orase straine doar cu sotul meu (adica nu si cu copiii). Am mers altadata mai bine de 10 km fiind gravida, cu picioarele umflate si mai multe kilograme decat am acum (poate cu 10 mai mult), impingand in plus si un carut.

Pana la urma, asa cum mi-a venit ideea extrem de ciudata pentru mine sa particip la un semimaraton, poate imi vine si curajul (nebun) sa alerg. Mi-a placut atat de mult descrierea semimaratonului de la Budapesta, sa alerg prin orasul acela superb, pe poduri, ma atrage mai mult decat sa alerg in natura. Dar are limita de timp, 3 ore. Oricum, anul asta exista si...limita de bani. Se potriveste totul, adica si daca as fi avut conditia fizica nu as fi avut bani si daca as fi avut bani nu as fi avut conditia fizica. Dar anul viitor... Stiu ca antrenamentul ar trebui sa fie regulat. Dar o sa incerc intai pe banda, macar  ma pot tine de ceva...

Am inteles ca exista si curse pentru copii dar inscrierile se fac la fata locului. Noi vom veni cu trei din cei sapte copii ai nostri (8, 6, 3 ani) si cei doi baieti mai mari au spus deja ca vor sa alerge. Fetita, de 3 ani, probabil va dori si ea, cand va vedea ca fratii ei alearga.

Va multumesc si ... abia astept sa ajung la concurs.

Ruxandra C.

Winter Tri Challenge - 23.02.2013

Alergare: 5 km
Ciclism: 12 km
Inot: 500 m
Timp: 1 h 13 min

       

 Winter Tri Challenge este unul din concursurile mele favorite. Distantele sunt scurte, asa ca nu am nevoie de foarte mult antrenament pentru a-l termina. In schimb, daca mi-as propune sa termin intr-un anumit timp, antrenamentul specific este obligatoriu. Mie imi plac in general concursurile pe distanta mai lunga, pentru ca acolo alerg intr-un ritm in care ma simt bine. La Winter Tri Challenge se alearga intr-un ritm foarte ridicat.

Avand in vedere ca de o luna de zile noptile mele sunt mai scurte si mereu intrerupte de reprize de schimbat scutece si alte activitati specifice noii mele calitati de tata, iar timpul alocat antrenamentelor este limitat, mi-am propus la Winter Tri doar doua lucruri: sa fiu cat mai mult timp aproape de colegii mei de club, atat la alergare cat si la ciclism, iar cea de-a doua dorinta, oarecum incontrolabila, sa inot in bazin cu cat mai putini concurenti pe culoar.

La start, povestesc in timp ce ne facem incalzirea cu Adrian-Emil si ma bucur cand aflu ca el nu are de gand sa traga tare. Cand insa auzim ca mai sunt trei minute pana la start, il observ pe Cosmin in prima linie, chiar sub poarta de start. E clar, are ganduri mari! Ne apropiem de el, ne uram reciproc succes si dupa cateva secunde pornim. Dupa cum ma asteptam se alearga tare. Cosmin preia conducerea grupului nostru si dupa nici 500 m simt ca ritmul e prea tare pentru mine. Incetinesc usor si intru in propriul meu ritm. Cosmin se departeaza tot mai mult, iar Adrian-Emil pare ca isi cauta si el, undeva intre Cosmin si mine, propriul sau ritm. Alerg mult timp alaturi de Alex. Ne-am cunoscut anul trecut la Winter Tri, si iata ca ne revedem acum dupa un an si alergam aproape in cadenta de parca am face multe antrenamente impreuna.

In ultimul kilometru maresc putin ritmul, il ajung pe Adrian-Emil si inexplicabil pentru mine, simt o dorinta noua, aceea de a-l ajunge in timpul probei de ciclism pe Cosmin. Mentin insa ritmul de alergare si ajung in zona de tranzitie unde ma ciocnesc atat inspre rastelul de biciclete, cat si la plecarea din el de spectatori care mi-au taiat calea fara a se uita in stanga si in dreapta. Acesta este singurul aspect care ar trebui imbunatatit anul viitor: accesul spectatorilor in zona de tranzitie. In rest concursul a fost impecabil organizat.
  

Ma urc pe bicicleta si incep cursa de urmarire a lui Cosmin. Insa nu fortez. Pedalez constant cu viteza medie undeva intre 29 – 30 km/h. Observ indeosebi la curbe ca incet-incet ma apropiu de el. Reusesc sa il ajung dupa circa 10 km si ma bucur ca intram impreuna in zona de tranzitie.

Ma schimb in viteza, fac rapid un dus si ma indrept spre culoarul patru, alocat mie. Vad cu coada ochiului mai multi inotatori in primele trei culoare si apoi nu imi vine sa cred ca in al patrulea culoar apa e linistita si ma asteapta pe mine. Am ceva probleme cu ochelarii de inot, care mi s-au aburit si care incet-incet se umplu cu apa. Opresc dupa 100 m, ii rearanjez si pornesc din nou singur pe culoar. Atmosfera este minunata, simt multi inotatori in celelalte culoare si inot relaxat, mai mult in stilul craul, bras si chiar si pe spate. Ma bucur ca sunt aici si as vrea sa inot mult, sa nu ma opresc dupa 500 m. Insa cand intorc dupa 250 m sunt depasit de doi inotatori. Le multumesc in gand ca m-au trezit la realitate. Il depasesc destul de greu pe unul si simt ca un soc faptul ca nu am mai inotat in ultimele 5 luni in momentul cand vreau sa ies din bazin. Bratele nu ma mai asculta si cu mare efort ma intind pe marginea bazinului de unde ma ridic zambind si alerg spre sosire.

Cosmin a terminat cu un minut inaintea mea, iar Adrian-Emil dupa cateva minute. Cel mai bun rezultat al clubului a fost insa cel al lui Emanuel, care a terminat pe locul patru la general si pe pozitia a treia la categoria lui de varsta.

Sunt foarte multumit de rezultat si deja ma gandesc la urmatorul concurs de triatlon... 

PS (dupa 2 ore de la postare): In timp ce ii dadeam primele lectii de inot fetitei mele (evident e vorba de baita), mi-am amintit de concurentul care a terminat azi pe ultimul loc. Este vorba de un barbat tanar, in varsta de peste 50 de ani, care a terminat concursul in circa 2 ore si 30 minute. A iesit cu greu din bazin si a fost aplaudat intens de cei trei spectatori care au mai ramas (adica doua persoane din organizare si cu mine). Cred ca astazi a fost prima lui participare la un astfel de concurs! M-am emotionat vazandu-i bucuria cand a trecut linia de sosire. Felicitari!     

Imagini VIDEO:
Totdeauna gata! Blog de sport, drumetie, prietenie si cercetasie

      
Rezultate:
http://smartatletic.ro/wintertri/rezultate/