M-am nascut in anul 1977, in Sibiu, unde am absolvit Facultatea de Istorie. Mi-am continuat studiile postuniversitare in Germania si Anglia, iar din anul 2004 locuiesc in Bucuresti.
Care este misiunea ta?
Misiunea mea personala o cunoaste pe deplin numai Dumnezeu. Ceea ce eu simt sa infaptuiesc este sa transmit celor din jur mesajul ca prin credinta si statornicie in actiune totul este posibil si ca fiecare dintre noi meritam pace si bucurie in viata aceasta. Cred ca fiecare om care a reusit sa aduca zambet si claritate in viata cuiva aflat in deznadejde simte ca a meritat sa traiasca. A darui din inima mea fara a astepta altceva in schimb a fost mereu o stare naturala a fiintei si a gandirii mele si as putea sintetiza tot ceea ce consider eu ca face parte din misiunea mea in urmatoarea idee: sa cunosc, sa iubesc si sa servesc pe Dumnezeu.
Care sunt valorile tale?
Care sunt modelele tale in viata/sport/alergare?
In ceea ce priveste modelul sportiv, consider ca fiecare om este deosebit si are cate ceva demn de urmat. Important este sa nu copiem, ci sa incercam sa ne pastram originalitatea si propria identitate, tinzand mereu spre idealul de a deveni noi insine raspunsuri iubitoare pentru semeni si pentru Dumnezeu.
Care a fost/este motivatia ta pentru a face sport?
Am facut sport de cand ma stiu. Tatal meu a jucat rugby in echipa Sibiului si prin urmare si eu am jucat rugby la nivel de juniori, intre clasa a patra si a opta. Imi aduc aminte ca imi placea sa alerg si, de aceea, am jucat pe postul “aripa”. Aveam viteza destul de buna, imi placea sa lovesc mingea cu piciorul, dar nu imi placea sa joc “in gramada”. Evitam pe cat posibil contactul direct cu adversarul. In liceu, am inceput sa fac plimbari tot mai lungi pe bicicleta, in jurul Sibiului. Imi placea foarte mult sa urc inspre Paltinis si evitam traseele plate. In timp ce ma pregateam pentru examenul de Bacalaureat am vazut, intr-un magazin de biciclete, un afis, care anunta organizarea unui triatlon la Balea. Si vrand sa urc cu bicicleta pe Transfagarasan, m-am inscris si astfel am participat la primul meu concurs. De atunci, din 1995, practic cu regularitate cele trei sporturi care dau definitia triatlonului: inot, ciclism si alergare.
Ce alte sporturi practici/ai practicat?
Daca ma gandesc bine, primul sport practicat a fost schiul. Am invatat sa schiez la varsta de trei ani. Imi place in continuare foarte mult sa schiez, insa pasiunea mea ramane triatlonul.
De ce ai ales triatlonul?
Simt ca triatlonul este un sport care iti da posibilitatea de a te dezvolta fizic armonios. Antrenamentele sunt variate si preponderent in natura. Imi place mult sa intru in contact direct cu natura si cu elementele ei.
Ce reprezinta sportul/triatlonul pentru tine?
Sportul face parte din viata mea si este integrat perfect in programul meu zilnic. Imi programez din timp antrenamentele astfel incat sa fiu atent la ce, cat si cand mananc.
La ce alte competitii/evenimente sportive ai participat?
In afara de competitiile de triatlon, am participat si la competitii de alergare pe sosea (semimaraton si maraton) si pe munte. Acestea din urma, incepand cu anul 2006, cand am participat la prima editie a Maratonului Piatra Craiului.
Care a fost cea mai mare provocare de pana acum? Ce ai invatat din ea? Cum ai reusit sa o depasesti?
Cea mai mare provocare pentru mine a fost participarea in 2011 la Ironman Regensburg. Pentru a termina cu bine concursul, constand din parcurgerea succesiva a 3.8 km inot, 180 km ciclism si 42 km alergare, m-am antrenat consecvent timp de 9 luni. Pregatirea pentru Ironman a fost, din punctul meu de vedere, marea provocare. Intregul parcus inspre acest concurs l-am descris in cartea “Ironman – Drumul meu spre implinire”.
Care a fost o competitie/eveniment memorabil? De ce? Cum a fost?
Participarea la “Trail des 3 Vallees – Nepal” a fost cu adevarat memorabila. Timp de doua saptamani am alergat prin Himalaya distante zilnice cuprinse intre 25 si 40 km, cu diferente semnificative de nivel. Altitudinea maxima la care am ajuns a fost 5.100 m. Special a fost ca eram doar 15 participanti si astfel am alergat aproape tot timpul singur. Imi amintesc ca treceam prin sate agatate de un versant al muntelui la 3.000m, fara indicatoare la intrare, cu locuitori pe cat de saraci pe atat de zambitori. Adultii ma intampinau cu palmele lipite si, in timp ce isi aplecau capul, imi spuneau Namaste, iar copiii fugeau dupa mine si imi citeau numele scris pe numarul prins pe rucsac. Am intalnit putini turisti. In satul Lapagaon, unde am avut singura zi de repaos, am avut chiar senzatia ca noi eram primii turisti pe care localnicii ii intalnesc. In sat nu exista nici un restaurant si nici o posibilitate de cazare. Am dormit si am mancat la localnici, in case fara curent si fara baie, cu toaleta la o intersectie de drum, folosita de mai multe case. Langa ea era un izvor de unde isi luau femeile apa pentru gatit si unde se spala tot satul. Cel mai apropiat drum accesibil masinilor era la o zi de mers distanta. Bineinteles ca in nici o etapa nu am avut retea la telefonul mobil. Traseul, marcat in dimineata fiecarei etape, era foarte simplu: cateva panglici rosii puse din loc in loc. Doar in intersectii gaseam pe pietre puncte de vopsea si sageti trasate in pamant. Toti participantii, am piedut macar o data traseul, iar regula era: daca mergi 15 minute si nu vezi un semn trebuie sa te intorci. Atunci cand eu m-am pierdut, nu m-am intors, am scos harta si am ales o carare inspre satul in care era sosirea. Am ajuns aproape la disperare cand am vazut ca timp de trei ore nu am intalnit nici un marcaj. Traseul corect era paralel cu cel ales de mine, pe versantul de pe cealalta parte a raului. Localnicii mi-au fost insa de mare ajutor: ii intrebam Lapagaon? si indicau cu mana, undeva in departare, satul in care trebuia sa ajung.
Cum se potriveste activitatea sportiva/triatlonul cu misiunea si valorile tale?
Dupa ce am participat la cele doua concursuri mai sus-mentionate, am considerat ca este momentul sa imi indrept energia inspre cei din jurul meu. Si astfel, am fondat Pegas Triatlon Club si m-am implicat in organizarea mai multor evenimente sportive, toate in scop umanitar, in special pentru copii.
Care sunt obiectivele urmatoare?
Cu ajutorul lui Dumnezeu, mi-ar placea sa pot face sport si cand voi avea 80 de ani. De asemenea, as dori sa continuu an de an organizarea concursurilor clubului nostru: Cozia Mountain Run si Triatlonul de la Buftea. Sensul organizarii lor este promovarea alergarii montane si a triatlonului, a obiectivelor turistice locale si, nu in ultimul rand, strangerea de fonduri pentru copiii defavorizati social.
Cum te ajuta sportul/triatlonul in viata de zi cu zi?
Prin intermediul sportului, am invatat sa ma cunosc mai bine, mi-am descoperit slabiciuni si calitati nebanuite, am invatat sa respect un anumit program si sa urmaresc atingerea unui anumit obiectiv. Desigur, aceste trasaturi sunt binevenite si in viata profesionala.
Care sunt punctele tale forte si slabe la triatlon? De ce?
Punctul meu slab la triatlon este inotul, iar cel forte este ciclismul. Insa, prin antrenamente am reusit sa ajung la un nivel de pregatire care sa imi permita sa ma bucur de fiecare proba. Un bun prieten mi-a spus deseori ca punctul meu slab este ca nu dau totul in timpul unui concurs, insa, eu prefer sa ma bucur de fiecare clipa a concursului si nu de timpul obtinut. Imi propun doar sa termin cu bine si astfel fericirea de la final o am garantata. Fericirea pentru mine nu este satisfactia individuala, ci starea de bucurie in comuniune cu ceilalti si astfel, adesea astept cu nerabdare revederea unor prieteni din tara si nu competitia in sine.
Cum reusesti sa imbini partea profesionala si personala cu sportul?
Cheia fericirii este echilibrul si pacea interioara. Daca exageram intr-una din cele trei parti, cu siguranta, la un moment dat, vor aparea consecinte din partea domeniilor neglijate. Eu unul incerc sa fiu prezent in tot ceea ce fac. De exemplu, cand sunt cu familia, incerc sa ma dedic 100% familiei. Nu ajuta nimanui sa ma joc cu fetita mea, dar gandul sa imi fie la antrenamente. Si oricum, daca as face asa, ea ar simti de indata.
Care este stilul tau de viata (rutina zilnica, saptamanala; alimentatie, hidratare, miscare, relaxare, odihna)?
Avand in vedere ca nu am obiective sportive pentru perioada imediat urmatoare, programul meu de antrenamente este unul destul de relaxant, si anume cel putin trei antrenamente saptamanal, marti, joi si la sfarsit de saptamana. Alimentatia este una ovo-lacto-vegetariana, dar include si produse din peste. Dorm in medie 6 – 7 ore pe noapte.
Cum simti ca te-ai dezvoltat de-a lungul activitatii sportive? Care a fost evolutia ta?
In 1995, la primul meu concurs am terminat ultimul, nefiind capabil sa inot distanta de 750 m. Prin antrenamente si dupa aproape 16 ani, iata ca am reusit sa termin un triatlon pe distanta lunga (Ironman). Sunt adeptul progreselor graduale si a unei constructii treptate, “caramida cu caramida”.
Daca nu ai face sport, ce altceva ai face?
Probabil ca as dansa. In liceu am facut parte dintr-o trupa de dansuri de societate. Mergeam la spectacole si dansam vals lent, vals vienez, tango, samba, rumba, cha-cha. De fapt, prin dans mi-am castigat si primii mei bani: am dat lectii de dans.
Ce sfaturi ai pentru cei care fac sport/au inceput sa faca sport/nu fac sport?
As raspunde separat pentru fiecare categorie in parte.
Pentru cei care nu fac sport: Avand in vedere ca trupul este templul sufletului, avem menirea de a ne ingriji atat de trup, cat si de suflet. Asadar, recomandarea de a face miscare este naturala, fiind cunoscuta inca din antichitate: “mens sana in corpore sano”.
Pentru cei care de curand au inceput sa faca sport: Continuati! Insa cu smerenie, chiar daca veti obtine rezultate demne de lauda, cultivand stima de sine si evitand slava de sine. Exista o diferenta majora intre cele doua, slava de sine fiind forma prin care propria persoana este pusa in prim plan, prin care rautatea se manifesta la nivel sufletesc, unde nu mai este limitata de nimic si de nimeni si se manifesta prin mandrie. A fi smerit nu inseamna a-ti nega demnitatea, ci a-ti cunoaște locul si limitele si a actiona in consecinta.
Pentru cei care au integrat sportul in viata lor: Bucurati-va si multumiti lui Dumnezeu pentru toate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu