Run for Peace. Inner Peace

sâmbătă, 16 iunie 2012

Semimaraton Sibiu - 16.06.2012

Distanta: 21 km

Timp final: 1 h 40 min

Dupa experienta neplacuta de la Semimaratonul de noapte organizat la Sibiu anul trecut, m-am bucurat cand am aflat ca doua asociatii locale (Grupul de initiativa Fundatia Comunitara Sibiu si Asociatia "PeDale" Sibiu) si-au propus sa organizeze un nou Semimaraton in orasul meu natal. Bucuria mea a fost si mai mare cand am vazut ca traseul parcurge exact locurile in care eu am descoperit bucuria alergarii: PARCUL SUB ARINI, unul din cele mai mari si cele mai vechi parcuri din Romania.

Pe langa faptul ca s-a desfasurat in Sibiu, am fost motivat sa particip la acest concurs si de caracterul umanitar de strangere de fonduri al evenimentului. As fi vrut sa aleg toate cele 13 proiecte inscrise, insa obligat fiind sa aleg doar un singur proiect pe care sa il sustin prin participarea mea, am ales Asociatia Salvatorilor Montani Sibiu, care are nevoie de 8.000 lei pentru achizitionarea de echipament tehnic pentru echipa de salvatori: colţari, bocanci, pioleţi, corzi, carabiniere, căşti, hamuri de alpinism, sonde şi lopeţi de avalanşă, aparate de căutare în avalanşă.

Cateva aspecte negative, de inteles, fiind in primul rand un eveniment de strangere de fonduri:

ridicarea numerelor de start numai in ziua concursului. La urmatoarea editie cu siguranta va exista posibilitatea de a se ridica cu o seara inainte de concurs, pentru a se evita inghesuiala;
sistemul de prindere (prin lipire) a numerelor pe tricou. Multi concurenti si-au pierdut numarul de concurs;
lipsa unei porti de start/sosire;
sistemul audio (muzica / comentatorul) era situat pe scena de pe lac, insa la prea mare distanta de zona de sosire;
multi concurenti au plecat inainte de festivitatea de premiere.

Aspectele pozitive, pentru care cu siguranta voi reveni si la a doua editie:

eveniment sportiv de strangere de fonduri;
prima editie;
numar mare de participanti;
start/sosire in Muzeul Civilizatiei Populare Traditionale ASTRA Sibiu, langa Scena de pe lac;
traseu prin Parcul Sub Arini (foarte multa umbra);
multi voluntari;
puncte de alimentare bine situate.

Donatii catre Asociatia Salvatorilor Montani Sibiu se pot face in contul:
RO55BTRL03301205674361XX
Cod de identificare fiscala: 6467740

Rezultate:
http://maratonsibiu.ro/

duminică, 20 mai 2012

Calusar la St. Poelten - 20.05.2012

Ironman 70.3 St. Poelten - Austria
1,9 km inot - 45:54

90 km ciclism - 03:02:38

21 km alergare - 02:10:51

Timp final: 06:16:53

2.200 de participanti. Toti in costumul de neopren. Nici o deosebire. Ma uit la ei si nu pot sa imi dau seama de unde vin, cat de antrenati sunt, ce obiective si-au propus sa atinga astazi. Mai sunt 10 minute pana la start, moment in care auzim comentatorii spunand numele celor 54 de tari de unde provin participantii...

In timp ce ma indrept spre zona de start il intalnesc pe Razvan, despre care stiu ca este foarte bine pregatit. Simt ca el va fi astazi cel mai rapid dintre romani. El si-a propus sa termine traseul in 5 ore, eu estimez 6 ore, in timp de profesionistii au ca obiectiv 4 ore...

La ora 7:00 are loc startul categoriei PRO. Ca spectacolul sa fie deplin, ei pornesc de pe ponton:

La ora 7:55 pornim si noi, Milka group (numiti asa datorita culorii castii de inot), categoria M 35-40.

Avem 7 minute sa intram incet-incet in apa si sa ne obisnuim cu apa rece!

Ca de obicei, nefiind un inotator foarte bun, raman in partea din spate a plutonului. Simt insa apa foarte rece si dupa nici 50 metri ma opresc pentru ca am impresia ca nu mai pot respira. Inot circa 100 m bras, ma linistesc si abia apoi reusesc sa inot in stilul craul.

Ma indrept inspre zona de tranzit inot - ciclism, si pentru ca am iesit printre ultimii din apa, la categoria mea de varsta, imi gasesc fara probleme sacul in care am echipamentul pentru urmatoarea proba. Imi amintesc cate semne distincte si-au pus pe saci cu o seara inainte participantii care inoata foarte repede, astfel incat sa nu piarda timp cautandu-si sacul: flori, frunze, panglici si esarfe colorate...

Traseul de ciclism este format dintr-o singura bucla de 90 km. Dupa cativa km intram pe autostrada S33, pe care pedalam 18 km. E o senzatie oarecum ciudata sa vezi cum intreaga autostrada este rezervata doar concurentilor!

Desi rulez in zonele de plat cu 35 km/h sunt depasit de foarte multi concurenti (categoria M 40 -45) care au pornit in concurs cu 15 minute dupa mine.

La km 23 avem primul obstacol: o urcare lunga de 3 km. Aici distantele dintre noi se apropie, depasesc multi participanti, insa sunt si eu depasit... Oarecum din instinct nu fac nimic altceva decat sa ma uit la numele celorlalti ciclisti si sa identific tara din care provin. Foarte multi austrieci, germani, polonezi insa brusc vad un nume familiar:
"Hai Ilie!"

A doua urcare, insa e cireasa de pe tort: incepe la km 60 si are 8 km lungime! E greu, suntem toti obositi, si sunt chiar surprins sa vad vreo 2, 3 participanti mergand pe langa bicicleta... Vlad si Andrei sunt singurele nume pe care le observ, in rest ma uit mai mult in jos, nu mai departe de roata din fata. Prefer sa nu vad cat mai am de urcat...

Termin proba de ciclism in 3 ore si 2 minute si ma imbrac fara graba in echipamentul pentru alergare.

Dupa un kilometru intru pentru prima data in Event arena, in timp ce pe culoarul din stanga mea Filip Ospaly se indreapta, cu steagul Cehiei in mana, inspre linia de sosire: 3 ore 55 minute (inot - 23:32; ciclism - 2:15:52; alergare - 1:11:33). Ma uit cum bea insetat din berea pe care tocmai a primit-o si simt cum soarele ma incalzeste tot mai tare...

Stiam ca nu voi ajunge primul la linia de sosire, astfel incat sa alerg cu steagul Romaniei in mana, de aceea am ales sa alerg in frumosul nostru costum de calusar:

Niciodata in timpul unui concurs nu am fost asa de mult aplaudat si sustinut de pe margine ca astazi.
Aud copiii strigandu-si parintii "Mama, uite!", vad spectatori alergand pe langa mine incercand sa faca poze, insa cel mai mult aud "Super costum!" si "Bravo Romania!"

Imi vine sa rad cand vad, cu putin inainte de sosire, un englez alergand pe langa mine, cu o bere in mana, spunandu-mi:
"You are my hero!"

Rezultate:
http://ironmanstpoelten.com

duminică, 6 mai 2012

Voluntar la EcoMarathon - 05.05.2012

Intotdeauna am apreciat rolul voluntarilor in desfasurarea concursurilor la care am participat.
Avand in vedere faptul ca nu m-am simtit refacut in totalitate dupa Trail des 3 vallees, am hotarat sa nu mai alerg la EcoMarathon, dar sa particip in calitate de voluntar.

Si astfel, pentru prima data, am dormit foarte bine noaptea dinaintea concursului, fara nici un pic de emotie. De obicei ma trezesc cu doua ore inaintea startului, mananc si ma hidratez conform ritualului obisnuit, insa acum, stiind ca trebuie sa ma prezint in zona de start dupa plecarea concurentilor, m-am trezit cu o jumatate de ora inainte, ascultand relaxat din pat vocea Corneliei (pensiunea fiind exact in zona de start), care ruga soferii masinilor parcate in zona startului, sa mute masinile in afara traseului.

Doar in momentul in care am auzit numaratoarea inversa, am inceput sa simt exact aceleasi emotii pe care le-am simtit la fiecare participare! Emotiile insa, au fost foarte repede inlocuite de dorinta de a alerga alaturi de cei aproximativ 700 de participanti.

Dupa plecarea participantilor ne-am indreptat fara graba spre punctul de alimentare Gutanu, situat pe bucla a treia, chiar inainte de ultima urcare serioasa spre varful Gutanu. Impreuna cu prietenii de la Amicii Salvamont Brasov ridicam cortul, punem masa si apoi ne spalam pe maini in raul din imediata apropiere. Pregatim mai intai cele doua butoiase, unul cu apa si celalalt cu energizant. Umplem cateva pahare si, dupa ce ne punem manusile de plastic, incepem sa taiem: merele si portocalele in patru, iar bananele in trei parti. Doar batoanele energizante nu le putem taia cu cutitul, fiind nevoiti sa le rupem cu mana. Intr-un castron mai mic punem zaharul cubic.

Nici nu terminam bine pregatirile cand, dupa 2 ore si 53 minute de la start apare primul alergator:

Ionut Zinca

Ca in orice echipa, ca totul sa functioneze bine, ne-am impartit si noi sarcinile: trei dintre noi au pregatit alimentele si doi notau numerele celor care ajungeau in acest punct de alimentare:

Toti alergatorii se bucurau cand ajungeau in punctul nostru de alimentare, stiind ca isi pot incarca bateriile inainte de lunga si abrupta urcare spre Gutanu:

Sebastian Butcovan

In calitate de voluntar am avut posibilitatea sa ii vad pe toti participantii la maraton. Am incercat sa ii incurajez pe toti, insa nu pot sa uit bucuria reciproca simtita in momentul in care a ajuns domnul Chiurlea:

Impreuna cu dl. Chiurlea Cristian

Ii urez multa energie in continuare si simt cum prin salutul nostru o parte din mine a plecat cu el spre linia de sosire...

marți, 24 aprilie 2012

Trail des 3 vallees - Nepal

Tocmai am ajuns la locul de start. Suntem langa Bouddhanath Stupa, la 4 km de centrul capitalei Kathmandu si, sub ochii atoatevazatori ai lui Buddha, aprindem o lumanare si ne rugam sa parcurgem fara probleme traseul propus de Dawa Dachhiri Sherpa, organizatorul Solokhumbu Trail si al acestei editii inaugurale a 3 Vallees Trail. Spre deosebire de Solokhumbu Trail, care se indreapta spre est, spre Everest, - si despre care am aflat multe de la prietenul meu Serban -, traseul 3 Vallees Trail porneste din Kathmandu (1.400 m) mai intai inspre nord, traverseaza Shivapuri National Park, urca pana la 4.610 m in Lauerbina Pass, trece pe langa lacul sacru Gosain Kund (4.380 m), important loc de pelerinaj pentru hindusi, de unde se indreapta inspre est, inspre Muntele Manaslu (8.163 m), pe care il inconjoara trecand peste Larke Pass (5.106 m) - punctul cel mai inalt al traseului - pentru ca in final sa coboare inspre sud, avand in stanga Mt. Manaslu si in dreapta Mt. Annapurna. In total vom parcurge 400 km in 13 zile.

Bouddhanath Stupa

Primii 8 km ii alergam grupat, intr-un ritm foarte usor. Suntem doar 15 participanti, din care 10 francezi, 4 nepalezi (2 barbati si 2 femei) si eu singurul roman. Ma uit la ei, toti par foarte bine pregatiti. Incepem sa vorbim unii cu altii si dupa putin timp aflu ca aproape toti au experienta solida in alergare montana. Imi propun ca primele etape sa alerg usor, pentru ca apoi, daca va fi posibil, sa cresc treptat ritmul, cel mai important lucru fiind pentru mine sa termin in siguranta intregul traseu.

La intrarea in parcul national Shivapuri, in localitatea Sundarijal, se da efectiv startul etapei. Probabil ca nerabdarea a facut ca toti participantii sa porneasca foarte repede la deal, pe treptele ce pareau fara de sfarsit. Raman ultimul si incep sa ma obisnuiesc cu gandul ca acesta va ramane locul meu pana la final... In timp ce urcarea scarilor imi ridica foarte tare pulsul, ma bucur ca peisajul ma face sa ma opresc atat pentru a face poze, pentru a-l admira cateva secunde dar si pentru a-mi mai trage putin sufletul...

Cu cat urcam mai mult, peisajul devine tot mai salbatic, scarile fiind construite acum din pietre tot mai inegale...

La iesirea din satul Chipling (2.170m) ajung din urma alti doi participanti si incepem impreuna urcarea cu diferenta de nivel de 300 m. Alerg in ritmul lor, insa dupa putin timp simt pulsul foarte ridicat si aleg sa incetinesc, parcurgand restul traseului din prima etapa in ritmul meu. Termin prima etapa (33 km) in 7 ore si 22 min si avand exemplul zilei de astazi inteleg ca cel mai intelept este sa parcurg restul etapelor in propriul meu ritm, intr-un mers rapid si nu in alergare.

Golphu Bhanjyang (2.130 m)

Dupa prima noapte in care am simtit frigul, pornim in cea de-a treia etapa din satul Thadepati Bhajyang (3.690 m) avand in fata prima confruntare cu altitudinea: traversarea Laurebina Pass (4.610 m).

Laurebina Pass (4.610 m)

In fiecare sat sunt intampinat de copii care ma saluta cu traditionalul "Namaste", urmat de intrebarea "Where are you from?" Imi dau seama foarte repede ca mai mult de atat nu putem comunica in limba engleza, insa fiecare intalnire de acest gen ma incarca de energie, mai ales cand ii simt alergand in spatele meu si incercand sa imi pronunte numele inscriptionat sub numarul de concurs.

Localnicii insa sunt mult mai retinuti, urmandu-si activitatile zilince...

Urcarea din Shyaphru Besi, avand soarele puternic in spate, m-a facut sa imi consum destul de repede rezervele din Camel back. M-am oprit insa la unul din multele izvoare si l-am reumplut, neuitand sa adaug doua pastile micropur pentru purificat apa.

Cioban purtand traditionalul cutit Kukri

Diferentele mari de altitudine in decursul unei zile, le resimtim indeosebi seara cand organismul obosit face fata din ce in ce mai greu frigului...

Khurpudanda Pass (3.620 m)

langa un rododendron inflorit

Lapagaon - singura zi de repaos


Prezenta noastra in satul Lapagaon a fost pentru localnici "evenimentul anului"

Namaste

Noaptea in Rumchet, in casa unor localnici

Samdo (3.690 m)

Au trecut 6 ore si 30 minute de cand am inceput urcarea din Samdo inspre Larke Pass. Vad deja steagurile care marcheaza trecatoarea situata la 5.106 m. Aerul lipsit de oxigen, ma obliga sa ma opresc de multe ori si sa tusesc. Ma simt obosit, dar nu pot sa nu ma bucur de frumusetea masivului Manaslu (8.163 m), al optulea cel mai inalt munte din lume.